36.000 de tone de hartie igienica s-au aflat pe piata anul trecut, din care importul a fost de numai 1.259 tone. Comerciantii din domeniu sustin insa ca potentialul pietei romanesti este de cinci ori mai mare. Problema cea mai importanta o reprezinta combinatia dintre puterea scazuta de cumparare a populatiei si ideea ca nu merita sa cheltuiesti prea mult pentru acest lucru. Consumul – raportat la numarul de locuitori – este foarte scazut, mai ales in zonele rurale. De fapt, este acelasi consum ca in Norvegia, tara care are doar 4,5 milioane de locuitori. Inca se mai foloseste hartia de ziar, ca acum 30-40 de ani, iar practica este intalnita in toate tarile din Europa de Est. Hartia igienica face parte dintre produsele pentru care oamenii ar plati mai mult, daca ar avea mai multi bani. Desi in ultimii ani consumul de hartie a crescut, totusi el ramane mult sub nivelul tarilor dezvoltate: SUA-20kg/locuitor, Germania-10kg/loc., Italia-8kg/loc., fata de Romania-1,5kg/loc.
Delimitarea pietei, din punctul de vedere al volumului, este foarte clara. 90% este ponderea hartiei romanesti cu care ne-am obisnuit, neambalata, fara tub interior, de culoarea vantului turbat sau, mai nou, de un roz inchis. Aceasta hartie nu face obiectul principal de activitate al fabricilor producatoare. Ele doar refolosesc fibre pe care altfel le-ar arunca si isi vand marfa distribuitorilor locali, asa ca nu acopera toata tara.
Hartia de import reprezinta 10% din piata, este ambalata, se vinde de obicei in pachete de 4-8 bucati, are mai multe straturi (intre doua si patru) si este reciclata din hartie de scris sau de ziar. Straturile devin compacte si se imprima cu acele mici bulinute in urma unui complicat proces tehnologic. Din cauza acestuia, dar si in lipsa unui sistem organizat de colectare a maculaturii, care se traduce printr-un deficit de materie prima, o astfel de hartie nu poate fi produsa in Romania. Calitatea hartiei se defineste prin doi parametri: moliciunea (cat de fina este) si rezistenta. Cand consumatorul alege un anumit produs, tine cont de aceste lucruri, dar si de pret. Nimeni nu e curios sa afle daca hartia are intr-adevar 30 de metri lungime, asa cum ar trebui.
Cea mai mare fabrica de hartie igienica este Vrancart – Adjud, livrarile lunare ridicandu-se la 900 de tone pe luna. Anul trecut, fabrica a realizat o treime din intreaga productie romaneasca de hartie, fapt ce a condus la o cifra de afaceri de 73 miliarde lei. Dupa cum estimeaza Vasilica Caraman, sefa biroului de marketing, cota de piata este de 28%. Cel mai cautat sortiment este hartia simpla, fara tub interior, ambalata in baxuri de 100 de role.
SC Letea SA a produs anul trecut 2.200 de tone de hartie, avand o singura masina pentru hartie igienica, veche din 1974. Instalatia prelucreaza deseurile fibroase si fibrele recuperate de la statia de epurare ape uzate, transformandu-le in hartie. Toata productia este vanduta, dar fabrica nu intentioneaza sa castige mai mult din asta, caci nu reprezinta obiectul principal de activitate, iar cifra de afaceri pe 1998 a fost de 180 miliarde lei.
Cu toate acestea, in cercetarea de piata efectuata de firma Mercury Marketing&Research Consultants, proportia celor care auzisera despre hartia Vrancart este mult mai mica, decat a celor care cunosteau hartia fabricata la Letea Bacau. Cercetarea a mai relevat faptul ca 35% dintre cei care au venitul lunar personal intre 2 si 2,5 milioane lei cumpara hartie de la piata; iar 25% din cei care au un venit lunar personal de peste 3 milioane lei cumpara de la supermarket. Surprinzator este faptul ca 10,4% din locuitorii oraselor cu o populatie de peste 200.000 nu cumpara hartie deloc. In Bucuresti, 47% dintre cei intervievati se aprovizioneaza cu hartie de la piata. 47% este si ponderea celor cu varsta intre 26 si 35 de ani, care cumpara hartie de la alimentara. Tot de aici cumpara hartie si 52% din cei care au absolvit un liceu.
SCA Hygiene Products este distribuitorul autorizat al hartiei Zewa, fabricata in Austria, Rusia, Polonia, Bulgaria. Cota de piata estimata este 30-40% (din punct de vedere valoric) si 4-5% (din punct de vedere al volumului). Sortimentele comercializate sunt: hartie alba si roz, cu doua straturi, galbena cu trei si roz cu patru.
Dintre toate, cel mai bine se vinde cea roz cu doua straturi. 20% din pretul hartiei il reprezinta transportul, 10% taxele vamale, iar la cifra rezultata se adauga TVA si adaosul comercial al fiecarui magazin. Asa ca un pachet de opt role ajunge sa coste aproape 30.000 lei, suma pe care putini se indura sa o dea pe asa ceva. „Sistemul de colectare fiind total dezorganizat, ca sa produci aici fie trebuie sa importi materie prima, fie sa-ti creezi propriul sistem de a aduna hartia care poate fi reciclata”, este de parere Svein Ryan, general manager.
Pana se va ajunge la o hartie de calitatea celei de import, dar la pretul celei autohtone, vom mai folosi inca multi ani kilometri intregi din ceea ce se numea inainte de ‘89 smirghel.