Fariseii economiei românești cărora li se alătură de fiecare dată și politicienii – trompetă au lăudat construcția bugetară a anului 2021 considerând că este necesar să ne convingă că se intră într-o etapă de corecție macroeconomică.

În spatele unor cuvinte frumoase se ascund grave fracturi de logică.

Prima dintre ele se referă la corecția deficitelor gemene.

Corecția deficitelor gemene nu se face pe seama deficitelor, adică tăind deficite, asta este o prostie și vă spun, pe intelesul tuturor, de ce:

Deficitele sunt o consecință a politicilor și nu o cauză a acestora. Așa cum unghia se usucă si cade ca o consecinta a ciupercii, și nu ciuperca apare pentru ca se usucă unghia.

Dacă vrei să faci corecții macroeconomice te duci la cauze nu la consecinte.
Altfel nu rezolvi nimic, E ca si cum ai tăia ungha, dar ciuperca rămâne.

Revenind, faptul că reduci deficitul public din pix prin austeritate bugetară nu rezolvă nimic ci, din contră, adâncește puterea cauzelor negative care se vor exprima cu mai mare putere într-o limita mai îngustă.

E ca un fascicul care daca nu se mai exprima intr-o frecventa largă si este pus intr-o limita îngustă vine cu mai mare putere și cu viteză mai mare având un impact mai distrugător.

Corectia macroeconomică trebuie facută pe cauzele care determina dezechilibrele macroeconomice.

Deficitul de cont curent este dat de balanta comercială negativă și atunci cauza este balanta comercială negativa.

Deficitul public este dat de încasarea unor venituri insuficiente pentru a sustine economia, oamenii și statul.

Și atunci cauza sunt veniturile insuficiente, slaba colectare, furtul și evaziunea fiscală.

Foarte multi ne spun că dacă de exemplu se va reface legea salarizarii sau legea pensiilor ar scădea cheltuielile permanente și s-ar reduce deficitele.

Fals. Se mint singuri și vor să ne mintă și pe noi.

Cheltuielile permanente au directă legatură cu puterea de cumpărare a populatiei și cu necesitatea de convergenta reală cu media Uniunii Europene.

Cu cât vrei să ai o populatie cu un trai decent apropiat de media UE, cu atat aceste cheltuieli permanente vor fi mai mari. Pentru că ele finanteaza viata a 10,3 milioane de persoane din România (60% din populatie).

Le mai dau un raspuns acestor farisei: în anul 2016, pensia medie era de 948 lei, iar salariul mediu net era de 2354 lei (in sistemul public era de 2631 lei).

Aveam o lege a pensiilor și o lege a salarizarii.

Dar deficitele erau mereu la limita lui 3% (si ar fi fost mai mari daca nu am fi avut constrângerile din Pactul Fiscal).

Dacă s-ar uita la deficite versus cheltuieli permanente în ultimi 10 ani ar observa că indiferent de valoarea pensiilor, alocatiilor sau salariilor aflate în plata, deficitele au rămas relativ constante.

Daca s-ar uita si ulterior anului 2016 ar observa acelasi lucru (exceptie făcând dezmățul finalului de an 2019 si anul 2020 când nu s-a mai ținut cont de nimic).

Ar observa că deficitele au ramas constante situandu-se sub 3%.

Ar înțelege că nu volumul cheltuielilor permanente a generat deficitele.

Daca s-ar uita la ponderi ar observa că ponderea chetuielilor permanente a crescut nu pe seama volumului de cheltuieli ci pe seama scăderii veniturilor fiscale si a contributiilor în volum de încasari.

Ar observa cauza. Dacă ar dori!

Cauza sunt veniturile!

Iar corecția macroeconomică dacă vrei să fie sănătoasă și nu toxică, trebuie să o faci pe venituri, pe colectare, pe combaterea evaziunii fiscale și chiar pe reașezarea bazei fiscale pentru că lumea s-a schimbat și au apărut activități economice noi, netaxate.

Altfel nu faci decât corecție toxică care te condamnă la subdezvoltare și austeritate cu efect în taxele viitoare.

Stupid.

Dacă vrei să faci corecție macroeconomică pe balanta comercială trebuie să stimulezi economia de producție.

Vă îndemn să vă uitati în buget și veti aproape zero stimuli economici pentru investiții private care să vizeze producția internă.

Va îndemn să va uitati în buget și să observati sau să înțelegeti ce inseamnă investitiile publice.

Va spun eu: 60% din valoare sunt import de bunuri intermediare.

Deci fac un buget care amplifică deficitul comercial. Iar unii laudă chestiunea asta. Noaptea minții!

Dar nu era mai bine sa duc 40% din sume catre economie?

Către cei care vor sa producă în România indiferent de natura capitalului?

Nu cumva asta îmi crestea potențialul de atragere de investiții străine directe?

Nu îmi diminua deficitul de balanță si deficitul de cont curent?

Nu era asta o corecție macroeconomică sănătoasă și nu toxică?

Da, știu, ceea ce spun este greu digerabil pentru cei care s-au obișnuit doar să își dea cu părerea despre macroeconomie neînțelegând corelațiile.

Închei spunând că avem în față un buget de subdezvoltare care va amplifica dezechilibrele macroeconomice structurale.

Mulțumesc!