Medicul Marius Ionescu a povestit pentru Adevărul cele mai mari frici pe care medicii din România le au, dar și cum s-a schimbat situația din spitale odată cu evoluția alarmantă a cazurilor de infectare.

Totodată, medicul a mai precizat că această luptă continuă cu virusul a avut un impact major asupra medicilor.

Medicul a vorbit la scurt timp după ce DSP Olt a raportat un nou deces al unui pacient tânăr. Un bărbat de 44 ani, fără boli cunoscute ca aducând un risc major în evoluţia COVID-19 (bărbatul avea în antecedente un psoriazis diagnosticat).

„Extraordinar, trei teste negative, am mai ţinut-o noi puţin. A plecat pe picioarele ei, plângând de fericire şi mulţumindu-ne din mers”, a povestit medicul

Întrebat de ce a fost nevoie de trei ori de o testare pentru covid, medicul a răspuns că „Am luat-o în sectorul de suspecţi pentru că nu era de dat acasă, în momentul în care noi am avut teste negative, am pus-o la oxigen şi totuşi i-am mai luat un test, să fim noi siguri. Să fim mai catolici decât papa”.

Stăm pe o bombă cu ceas

Medicul Marius Ionescu a mai precizat că există pacienți a căror stare se agravează din ce în ce mai rău și și-a declarat totodată îngrijorarea cu privire la începutul noului an școlar, care ar putea fi un adevărat dezastru din punct de vedere medical.

„Foarte mulţi pacienţi cu stare gravă, nu critică, care reuşesc să treacă peste momentul respectiv, rămân cu sechele. Extensia completă a COVID-ului ăstuia o să o vedem peste câţiva ani, să vedem efectiv ce probleme pulmonare face. Şi nu doar pulmonare, sunt voci din domeniu care vorbesc şi de afectare neurologică. Da, pentru că COVIDU’ ăsta face aceste tromboze. Este şi un virus care afectează partea vasculară a organismului şi produce tromboze. Noi de aceea dăm Fraxiparină, pentru a preveni aceste tromboze. Din păcate, aşa a fost să fie, inclusiv la celălalt pacient de 44 ani, care a murit la fel, fără comorbidităţi, la CT-ul de craniu s-a văzut că era plin de tromboze şi în craniu. Plin-plin-plin.

De asta ne e cel mai frică. Oricâtă heparină punem noi în terapie, la un moment dat sunt ireversibile lucrurile. Şi din păcate COVID-ul nu-i iartă pe tineri. Iar teoriile că acest virus provoacă o răceală banală în continuare se propagă. Acestea sunt teorii ale conspiraţiei alimentate de nu ştiu cine, nu pot să-mi explic, nu vreau să-mi explic acest lucru, pentru că noi stăm pe o bombă cu ceas din punctul meu de vedere.

Stăm pe o bombă cu ceas care va exploda nu ştim când. Pentru că urmează să se deschidă şcolile, urmează să se deschidă şi universităţile probabil cât de curând, o să se-ntoarcă oamenii din concedii, o să vină frigul, o să stea mai mult în casă… Studenţii ajung mai rar acasă, nu ar fi un pericol la fel de mare pentru familii. Pentru familii, da, dar gândiţi-vă la campusurile universitare, gândiţi-vă la centrele universitare mari – Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi…”, a spus medicul.

Întrebat dacă din punct de vedere statistic tinerii au o evoluţie favorabilă dacă au contractat boala, medicul a răspuns afirmativ.

„Statistic, da, dar avem cazurile acestea la noi, 44 ani, şi, v-am spus, şi cazul de la Colentina, de care îmi spunea colegul meu, şeful secţiei. Pacient de 23 ani, fără comorbidităţi. Este ceva înfiorător, din punctul meu de vedere. Nu-ţi doreşti să fii tu în locul lor, ferice de cei care au avut o evoluţie clinică bună, au făcut forme uşoare şi aşa mai departe”, a adăugat acesta.

Situația s-a schimbat

Totodată, medicul a mai vorbit și despre modul în care situația s-a schimbat de la debutul pandemiei și până în prezent.

„Situaţia s-a schimbat. Şi cum a fost în luna iulie… Nu vreau să mă mai întorc acolo prea curând. Sunt o grămadă de pacienţi cărora legea le permite să nu se interneze, legea le permite să refuze internarea de la bun început, să stea acasă, nu mai este ca în acea perioadă. Sunt sute de pacienţi care stau acasă, care, Doamne-Ajută, sunt bine, trec peste situaţia asta, nu ne-au ajuns pacienţi de la domiciliu, unu-doi, foarte puţini, care aveau forme urâte. Pur şi simplu s-au speriat, febra tot persista cu antitermice, dar nu ne-au pus probleme.

Dar e nevoie ca unu-doi să se decompenseze la domiciliu şi nu ştii niciodată încotro poate să o ia situaţia. În 21 iulie, dacă nu mă înşel, aveam pe ambele sectoare, pe suspecţi şi pe COVID, 112 pacienţi, şi eram doi oameni. Nu ştiam pe ce parte să mai scoatem cămaşa, pacienţii tot veneau, şi tot veneau, şi îi mai trimiteam şi pe la Caracal (n.r. – spitalul suport-COVID din judeţul Olt), nu mai aveam unde să-i mai băgăm, literalmente. Intram la vizită la 9,00 dimineaţa şi ieşeam la 2,00, atunci ne apucam de externări, de transferuri, de condică, de toate cele. Era … În iulie nu vreau să mă mai întorc prea curând”, a mai adăugat medicul.

A fost nevoie de asistente detașate

În ceea ce privește personalul din spital, acesta a precizat că au mai fost detașate câteva asistente și infirmiere, a căror detașare a fost prelungită la inițiativa sa.

„Ni s-a mai adus, avem câteva asistente şi infirmiere detaşate şi li s-a prelungit detaşarea. Eu am făcut solicitarea să li se prelungească, pentru că mai ales acum, să ne lase fix înainte de începerea şcolii, ar fi o catastrofă. Să rămânem cu personalul propriu, să ne ocupăm de două clădiri, ok, sunt câţiva pacienţi, mult mai puţini decât până acum.

Dar avem patru etaje de pacienţi care până în ianuarie acele 4 etaje erau deservite de cinci secţii, şi noi să avem patru asistente care sunt pe tură este inuman uneori, iar fetele noastre au ajuns şi ele la capătul puterilor. Chiar sunt destul de epuizate, destul de stresate, ele sunt extensia noastră, noi fiind tot timpul prin UPU, prin alte secţii, cu tot felul de alte secţii care mai de care. În afară de vizită, contravizită, dacă este nevoie ne mai ajută şi ele. Ne ajută extraordinar de mult, dacă n-am avea unitatea asta la nivelul secţiei… Fiecare cum avem nopţile nedormite, ne-am descurcat”, a mai spus acesta.

Întreabt despre cele mai impresionate cazuri pe care le-a avut până acum, medicul a răspuns că a trecut prin situații nemaiîntâlnite.

„Am avut pacienţi care efectiv ne-au pupat mâna, îmbrăcat cu mănuşi şi în combinezon, în semn de mulţumire că le-am redat respiraţia, pacienţi pentru care am tras destul de mult, nu pot să pun punctul pe i, pentru că au fost sute, sute de cazuri care ne-au trecut prin mână. Şi simptomatici, şi forme grave, şi forme foarte grave.

Au fost foarte multe cazuri la care mi-a rămas gândul, dar mă bucur să sunt în viaţă o mare parte dintre ei, din cei la care mi-a rămas gândul”, a adăugat acesta.