Bucureştiul a amânat cu doi ani liberalizarea preţurilor la gaze. Anul acesta, majorările de preţuri sunt greu de decis, din cauza unei inflaţii în creştere  şi a faptului că suntem într-un an electoral.

În ultima perioadă se tot anunţă majorări ale preţului gazelor, însă, de fiecare dată, decizia se amână pe luna viitoare. În cadrul tratatului de aderare la UE se prevede că preţurile gazelor din producţia internă trebuie aliniate cu cele internaţionale, fără a fi prevăzut un termen clar.

Deşi cel puţin 60% din gazele consumate în România provin din resursele interne – şi asta în lunile de iarnă – decizia alinierii preţurilor are, totuşi, o logică. O piaţă liberă înseamnă că firmele producătoare îşi pot alege clienţii, iar dacă preţurile la export sunt mai mari, atunci producţia se va îndrepta către piaţa externă, în detrimentul celei interne.

În prezent, potrivit ultimei decizii a ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), preţurile la gazele de import se ridică la circa 315 USD pe mia de metri cubi, în timp ce producătorii interni au preţurile limitate la 185 de dolari (470 lei). O aliniere a preţurilor interne la cele internaţionale ar determina o majorare cu circa 23% a tarifelor pentru consumatorii casnici, în condiţiile în care costurile cu gazele au o pondere de 56% în preţul final.

Autorităţile încearcă însă să amâne o astfel de măsură. Motivul: în 2008 au loc alegerile locale şi cele parlamentare. Iar majorarea facturilor la încălzire ar afecta în mod negativ nivelul de trai şi ar anula „efectul la urnă“ al celorlalte stimulente de natură socială decise deja sau de aşteptat că vor fi luate de către Guvern. Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a declarat zilele trecute că „majorarea preţurilor la gaze nu va fi spectaculoasă“, în ciuda faptului că un comunicat al ANRE afirma contrariul. În plus, ministrul a precizat că nu se va decide majorarea preţurilor înainte de a asigura resurse pentru protejarea populaţiei.

Nu se ştie însă cum şi din ce bani va fi „protejată“ populaţia faţă de majorarea tarifelor la gaze. De un an de zile nu s-a mai auzit nimic de „Fondul Social de Gaze“ la care ar fi trebuit să contribuie marii producători de pe piaţă pentru a „subvenţiona“ facturile românilor cu venituri mici. Ultimele veşti despre acest fond, vechi tot de un an, erau că ministrii economiei, ai finanţelor şi ai muncii ar fi trebuit să poarte negocieri cu OMV şi Romgaz privind nivelul contribuţiilor. Potrivit unor surse din piaţă, negocierile au fost reluate, însă abia recent, după câteva luni bune de pauză.

BNR, instituţia responsabilă de stabilitatea preţurilor pare mai degrabă interesată de un calendar clar al majorărilor decât de amânarea unor scumpiri. „Amânarea unor modificări de preţuri prevăzute anterior pentru anii electorali şi necesitatea alinierii preţurilor la nivelurile convenite cu Uniunea Europeană creează perspectiva unor modificări importante după derularea principalelor runde de alegeri“, se arată în ultimul raport BNR asupra inflaţiei. În traducere, inflaţia riscă să o ia din nou razna după 2008, dacă preţurile administrate vor fi majorate mai târziu, însă cu un procent mai mare.

Cifre cheie

Preţ gaze: 0,91 RON/ metru cub (Distrigaz Sud), 0,90 RON/ metru cub (E.On)
Consum intern: 18 mld. metri cubi/an
Preţ intern: 185 USD (470 RON) /1.000 metri cubi
Preţ import: 315 USD/1.000 metri cubi (trimestrul 4/2007)
Majorarea tarifelor determinată de alinerea preţurilor: 23%
Calendar aliniere UE: iniţial, preţurile trebuiau aliniate la nivelul internaţional până la 1 ianuarie 2007. În 2006 s-a solicitat un nou termen – sfârşitul anului 2008, iar în vară s-a dorit o nouă amânare – până în 2010.
Producători interni: Romgaz şi Petrom