Fiecare tabără dorea victoria cu orice preț și lipsa de alimente a dus la o slăbire a organismelor umane și a deschis drumul pentru acțiunea în forță a germenilor patogeni. Armata germană s-a pregătit pentru o ultimă bătălie de amploare în anul 1918, dar și virusurile aveau planurile lor.

Europa a fost lovită de o epidemie ce afecta trupele concentrate în spații mici și închise, dar care apoi s-a întins și la civili.

Gripa spaniolă a fost dusă apoi cu vapoarele în toate porturile lumii și apoi trenurile și negustorii au purtat-o până-n cele mai îndepărtate așezări. A fost un adevărat masacru planetar, unii specialiști estimând că au fost 50 de milioane de victime sau chiar dublul acestei sume.

Boala asasină a dispărut prin 1921, după ce organismul uman a început să învețe să lupte cu infecția. Specialiștii caută acum urmele ucigașului din 1918 pentru a afla ce anume tip de virus gripal a fost. S-a spus că a dispărut și au fost căutate urme în cadavrele păstrate în soluri înghețate și se zice că este vorba de virusul gripal aviar.

Se discută și de cel gripal care a afectat porcii. Problema este că n-a fost gripa vinovată de măcelul universal, ci un alt agent patogen foarte versatil s-a ascuns în spatele unei denumiri generice pentru maladiile febrile și acesta n-a dispărut. Dimpotrivă. A secerat liniștit populația, singur sau împreună cu alte bacterii ce atacă plămânii.

Agentul patogen se numește Mycoplasma pneumoniae și stă la baza multor cazuri de pneumonie și-n zilele noastre. Statisticile din perioada interbelică au păstrat amintirea mycoplasmelor prin cele 55.051 victime din România anului 1934. Alte 64.608 au fost consemnate în 1935, dar denumirea folosită în epocă era prea generala pneumonie.

M. pneumoniae este răspândită pe tot globul și afectează mai mult copiii și tinerii, periodic provocând epidemii. N-a mai întâlnit însă condițiile favorabile din Primul Război Mondial pentru a provoca un dezastru suficient de șocant pentru a rămâne în cărțile de istorie.

Medicii reușesc să ridice o barieră eficientă în calea infecțiilor cu alte bacterii și nu se mai produce un prăpăd. Oamenii sunt impresionați de tot ce este mare și vizibil, ființele microscopice afirmându-se cu greu și numai când declară război de amploare speciei umane.

Din păcate, nu înțeleg ce potențial deosebit ar avea purtarea corectă și sistematică a măștii sanitare în perioadele favorabile răspândirii microorganismelor în spațiile aglomerate. Există o încăpățânare deosebită din partea societății, omul fiind îndrăgostit de ceea ce-i place sau de ocupațiile obișnuite, tradiționale.

Pericolul invizibil n-a fost și nu este înțeles nici măcar atunci când profesorii predau la nivel științific. Au fost adevărate lupte de clasă cu masele de elevi să respecte prevederile legale în timpul pandemiei de coronavirus.

Gripa spaniolă a fost o pandemie generată de Mycoplasma pneumoniae.