În mijlocul discuţiilor publice despre oportunitatea exploatării gazelor de şist în România, se uită foarte des un aspect important: cine este Chevron? Compania americană nu este tocmai un investitor obscur, ci una dintre cele mai mari companii din lume. În ceea ce priveşte datele brute (active, venituri, profit), Chevron este a treia mare companie din Statele Unite (după ExxonMobil şi WalMart) şi a opta din lume, potrivit Topului Fortune Global. Cifrele vorbesc de la sine. În 2012, compania cu sediul în San Ramon, California, a avut venituri de 235 mld. dolari şi un profit net de 26,3 mld. dolari la active totale de 232,9 mld. dolari. Şi mai important, Chevron este o companie petrolieră foarte eficientă, obţinând un profit pe baril petrol sau echivalent (un indicator important în industria petrolieră) de 24 de dolari, mult peste media industriei de circa 18 dolari pe baril. Rezultatele se datorează în mare parte unei strategii de dezvoltare nespecifice industriei, o strategie bazată pe dezvoltarea organică, pe precauţie şi pe proiecte proprii.
Mr. John, CEO
De multe ori, presa l-a caracterizat pe John Watson, CEO Chevron, drept un personaj atipic, însă toată activitatea Chevron poartă amprenta leadership-ului acestuia. Venit în companie în anul 1980, fără un background tipic de petrolist, Watson a avansat ierarhic până în vârful companiei, trecând prin poziţiile de CEO al Chevron Canada, CEO al mai multor divizii din cadrul companiei şi prin poziţia de CFO. De numele său se leagă reuşita fuziunii cu Texaco, precum şi extinderea companiei la un nivel global. Pe fondul scăderii rezervelor de petrol şi al scăderii eficienţei vechilor câmpuri petrolifere în toată lumea, în 2010, Watson şi-a asumat o strategie pe termen mediu ca, până în 2017, Chevron să atingă o producţie de 3,3 mil. barili pe zi echivalent petrol, faţă de 2,6 mil. barili pe zi, cât a fost producţia în 2012. Majoritatea giganţilor petrolieri au pentru această perioadă strategii care presupun cel mult menţinerea actualului nivel de producţie şi realizează asta mai ales prin intermediul achiziţiilor altor companii mai mici. Pentru că rezervele de petrol rămase sunt puţine şi în general exploatarea lor este foarte costisitoare, la fel orice proiect de tip green-field. Pe de altă parte, Chevron n-a făcut achiziţii majore de ani de zile, făcându-i pe analişti să se întrebe ce se va întâmpla cu rezerva uriaşă de cash pe care a adunat-o compania, circa 22 mld. dolari, în condiţiile în care datoriile sunt relativ minuscule, 12 mld. dolari. „Ideea că balanţa noastră contabilă ne împinge la achiziţii nu este susţinută nici de istoric, nici de nimic din ceea ce eu sau predecesorii mei am spus. Nu suntem conduşi de bilanţuri“, a răspuns Watson. Aşa că Chevron investeşte, şi investeşte masiv, în ceea ce şeful companiei numeşte „proiecte bune“, pariind enorm pe aceea că va putea păstra profitabilitatea prin investiţii interne şi dezvoltare organică.
Investiţii uriaşe
Prin comparaţie cu marile investiţii pe care le are în derulare gigantul american, explorările de gaze de şist din estul Europei nu reprezintă aproape nimic, cel puţin în termeni de volum, acestea fiind importante mai degrabă pentru ţările şi comunităţile unde se petrec decât pentru Chevron.
În ultimii cinci ani Chevron a investit peste 100 mld. dolari, iar pentru anul aceste sunt programate investiţii de 37 mld. dolari.
Cum spuneam, noile investiţii sunt dificile şi scumpe, mai ales pentru că noua filosofie a Chevron este una ultraconservatoare în ceea ce priveşte protecţia mediului. Un exemplu relevant este proiectul Gorgon, un proiect de gaze naturale lichefiate din Insula Barrow în Australia, în valoare de 52 mld. dolari, o bună parte fiind investiţii în protecţia mediului. Gorgon este unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură de orice tip din întreaga lume, însemând exploatarea de gaze naturale într-un ritm de echivalentul a 450.000 de barili pe zi, timp de 40 de ani.
Proiectul este în acelaşi timp şi o mare investiţie de mediu, pentru că Insula Barrow este un fel de paradis natural, aici existând specii de floră şi faună rare, inclusiv 24 de specii care nu mai există nicăieri în lume. Pentru ca Chevron şi partenerii săi din proiect să poată să foreze aici, întreaga insulă este în permanenţă în carantină totală, însemnând că orice echipament, personal, chiar bagaje, sunt inspectate milimetric pentru a nu aduce insecte sau seminţe străine în habitatul închis de pe insulă. De asemenea, Chevron şi-a asumat aici construcţia celui mai mare proiect mondial de reţinere a carbonului, care presupune captarea dioxidului de carbon din gaz, presurizarea acestuia şi injectarea înapoi în pământ.
De fapt, protecţia mediului a devenit atât de importantă pentru Chevron şi acţionarii săi, încât recent câţiva executivi de top ai companiei, inclusiv CEO John Watson au fost anunţaţi că li se vor reduce compensaţiile financiare pentru anul trecut, în condiţiile în care Chevron a avut doar două incidente de mediu, o deversare de petrol de mărime medie în Brazilia şi un incendiu la o rafinărie în California.
Cât despre îngrijorările cu privire la poluarea rezultată din exploatarea gazelor de şist, răspunsul lui Watson la întrebarea „Ar putea fi limitată fracturarea hidraulică?“ formulată de AP, este relevant: „Observ, de fapt, depăşirea obstacolelor legate de această tehnologie, în pofida retoricilor. Acum se efectuează în diferite regiuni. Oamenii nu sunt obişnuiţi, au fost exprimate îngrijorări legitime, cum ar fi cele privitoare la traficul greu sau la rezervele de apă. Sunt nelinişti de înţeles. Aşa că noi trebuie să le răspundem, împreună cu guvernele şi autorităţile respective.
Cred că vom reuşi să ajungem la o bună înţelegere, pentru că toată lumea va înţelege avantajele presupuse de gazele de şist“.

ISTORIA CHEVRON

1879 – Se înfiinţează la San Francisco, California, sub numele de Pacific Coast
Oil Company
1900 – Este achiziţionată de către
Standard Oil Company a lui
John D. Rockefeller
1911 – După o decizie a Curţii Supreme
a SUA, conglomeratul Standard Oil se divizează în 34 de companii independente
1926 – Formează Standard Oil Company of California (Socal)
1936 – Împreună cu The Texas Company (ce va deveni ulterior Texaco) formează Caltex Group of Companies
1947 – Achiziţionează Signal Oil Company, preluând brandul şi 2.000 de benzinării
1961 – Achiziţionează Standard Oil Company (Kentucky)
1984 – Achiziţionează Gulf Corporation, dublându-şi astfel activitatea şi îşi schimbă numele în Chevron Corporation
1988 – Cumpără Tenneco Inc, devenind astfel unul dintre marii producători americani de gaze naturale
1993 – Formează Tengizchevroil, împreună cu guvernul Republicii Kazahstan, pentru a dezvolta giganticul câmp petrolifer Tengiz
2001 – Fuzionează cu Texaco Inc şi îşi schimbă numele în ChevronTexaco Corporation, devenind cea de-a doua mare companie energetică din SUA
2005 – Cumpără Unocal Corporation şi îşi schimbă din nou numele în Chevron Corporation
2011 – Cumpără Atlas Energy Inc, un producător independent de gaze de şist, ale cărui active îi oferă o poziţie puternică pe acest segment în SUA