Belgradul se află la aproximativ 600 kilometri de București, iar locuitorii din vestul României sunt cu atât mai privilegiați întrucât, pe lângă Budapesta, au o opțiune la fel de interesantă pentru un city break sau, de ce nu, pentru o vacanță de câteva zile.
În mod evident, cel mai rapid mod de a ajunge în capitala Serbiei este cu avionul, însă distanța destul de mică, precum și faptul că avem de-a face cu un preț relativ ridicat la biletul de avion (aproximativ 180 euro cu Tarom, singura companie care zboară din România) ne fac să vă recomandăm o plimbare cu mașina. Până acum câteva luni exista și alternativa unui tren de noapte direct București – Belgrad, însă acesta a fost suspendat datorită lucrărilor de modernizare a căii ferate în Serbia. Ca și variantă mai complicată, puteți merge cu trenul până la Timișoara, iar de acolo fie luați un microbuz direct (există asemenea curse), fie mergeți cu un tren pâna la Vrsac, iar de acolo veți fi preluați de un microbuz pus la dispoziție de Căile Ferate sârbești. Totuși, considerăm că cea mai avantajoasă soluție este să împărțiți o mașină în 2-3 persoane, costurile fiind astfel reduse.

Acestea fiind spuse, ghidul nostru vă va duce pe malul Dunării, pe malul sârbesc, iar apoi înspre Belgrad. Ieșind din România pe la Portile de Fier 2, veți traversa Dunărea și veți trece de vama ce marchează intrarea in Serbia. În cazul puțin probabil în care este aglomerație (noi am trecut la ora 12 si erau două mașini), îi puteți întreba pe ofițerii sârbi dacă puteți trece pe banda specială pentru turiști, diferită se pare de cea pentru localnicii care merg în localitățile învecinate. După un control de rutină și după precizarea că sunteți obligați să vă înregistrați la poliția din Belgrad ca și turist (nu și în cazul în care stați la hotel – atenție, noi am fost întrebați despre acest aspect la întoarcere), drumul se va deschide în fața voastră. Șerpuind pe malul Dunării, drumul este cu adevărat încântător pentru orice persoană căreia îi place condusul, dar și pentru pasionații de fotografie. Pe lângă priveliștea asupra malului românesc si a fluviului, șoseaua curge sinuos, oferind schimbări de altitudine foarte rapide, treceri prin tuneluri, dar și o relaxare totală, având in vedere că veți întâlni foarte rar o altă mașină.
Singura parte negativă este starea drumului, acesta ducând lipsa unei asfaltări generale. Lăsând în urmă Cazanele Dunării, Mânăstirea Mraconia si chipul lui Decebal de pe malul românesc, drumul vă va duce drept prin cetatea Golubac. Nu, nu am greșit exprimarea, drumul trece prin porțile unei cetăți care se găsește o parte pe uscat, o altă parte fiind deja inghițită de apele Dunării. Vă puteți opri pentru o vizită scurtă, nu vă va lua mai mult de 15 minute, iar priveliștea merită.

Continuând drumul, v-ați putea opri in orașul Golubac, pentru o primă degustare a atmosferei sârbești. Ce veți observa cu siguranță este că toate casele, indiferent de statutul proprietarilor, sunt îngrijite, cu greu găsind una în starea de degradare în care se află multe dintre cele de pe malul românesc. Este oarecum recomandat să poposiți în genul acesta de oraș apropiat de frontieră întrucât vă puteți întelege cu localnicii, majoritatea având relații cu românii și cunoscând expresii de bază în limba noastră.
În continuare, șoseaua o ia în direcția Pozarevac, iar ulterior, după un scurt pasaj de drum aproape județean, veți intra pe autostrada ce vă va duce direct în Belgrad. Iar când am spus “în”, exact aceasta este realitatea, autostrada traversează orașul în regim de drum expres, oferind nenumărate ieșiri către orice zonă v-ar interesa. Privind Belgradul din punct de vedere al turistului, vă recomandăm să stați cât mai aproape de Stari Grad (zona veche), aici găsindu-se majoritatea locurilor de vizitat, precum și restaurantele sau barurile care împânzesc capitala Serbiei.

În ceea ce privește cazarea, există evident varianta hotelurilor, dar și cea a închirierii unui apartament. În functie de preferințe, puteți alege între un hotel de 4 stele (3 nopți aproximativ 185 euro camera dublă) sau un apartament (3 nopti aproximativ 150 euro cu 2 camere). Ca și experiență personală, vă putem spune că am ales un apartament în zona veche (bulevardul Despota Stefana) și că totul a fost perfect, zona este foarte aproape de orice obiectiv, în același timp fiind foarte liniștită. Clima Belgradului este aproximativ asemănătoare cu a noastră astfel încât vă recomandăm o vizită în lunile obișnuite pentru o vacanță, însă noi am avut norocul de a avea parte de o toamnă târzie chiar și în luna noiembrie. Totuși, pentru a nu risca o vreme care să vă strice plăcerea cutreieratului, ar fi bine să ajungeți între aprilie și octombrie.

Recomandarea noastră merge spre o vizită de 3-4 zile astfel că vă vom descrie ce se poate face într-un asemenea interval. Belgradul nedispunând de un autobuz turistic, vă ivităm la o plimbare cu tramvaiul numărul 2. Ruta acestuia  acoperă majoritatea punctelor de interes din centrul vechi al orașului, astfel că puteți folosi cu succes acest tramvai pentru a descoperi ceea ce vă interesează. Biletele pot fi cumpărate fie de la vatman (deși noi n-am văzut pe nimeni să facă acest lucru), fie de la chioșcuri, unde se poate achiziționa un fel de portofel pe care îl încărcați cu o valoare pe care o alegeți, maxim 600 dinari. Venind vorba despre moneda locală, 1 euro este egal cu aproximativ 110 dinari, iar banii îi puteți obține retrăgând de pe card la orice bancomat sau schimbând euro sau dolari la bancă sau case de schimb. În oricare dintre cazuri, cursul obținut de noi a fost unul corect. Iar dacă veți avea noroc, poate că veți avea șansa de a vedea si celebrele bancnote de 500 miliarde de dinari din timpul hiperinflației din 1993, cea mai mare inflatie consemnată în istorie. Pentru o scurtă rememorare a acelui episod, vă prezentăm rata de schimb marcă germană – dinar sârbesc de-a lungul a doar câteva luni:
12 noiembrie 1993 – 1 marcă = 1 milion dinari
23 noiembrie 1993 – 1 marcă = 6,5 milioane dinari
30 noiembrie 1993 – 1 marcă = 37 milioane dinari
11 decembrie 1993 – 1 marcă = 800 milioane dinari
15 decembrie 1993 – 1 marcă = 3,7 miliarde dinari
31 decembrie 1993 – 1 marcă = 950 miliarde dinari
După această scurtă trecere în revistă, sper că veți privi cu atenție respectiva bucată de hârtie întrucât este o parte din istorie.

Prima oprire pe care v-o recomandăm este Kalemegdan, simbolul orașului Belgrad și cel mai important obiectiv de vizitat. În trecut o fortăreață ce asigura controlul asupra zonei unde Sava se varsă în Dunăre, în prezent zona a fost transformată într-un parc foarte frumos. În partea superioară veți găsi atât zidurile vechii cetăți, pe care le puteți cutreiera în voie, dar și Muzeul Militar, cafenele, terenuri de baschet și de tenis. Vă atragem atenția că zona este foarte întinsă, astfel că ar fi bine să vă planificați ceea ce doriți să vedeți. În orice caz, de neratat sunt priveliștea asupra Dunării și a Savei, mai ales dacă ajungeți într-o zi relativ senină, dar și Muzeul Militar. Biletul de intrare la acesta costă aproximativ 1,5 euro și vă asigură o plimbare extinsă prin istoria Serbiei. Dacă cea mai mare parte este clasică, așa cum probabil poate fi întâlnită în orice muzeu militar, ultimele încăperi acoperă conflictul din 1999, expunând resturi ale faimosului avion „invizibil” F-117 (singurul avion de acest tip doborât vreodată), arme folosite în respectivul conflict, precum și diverse documente din acea perioadă. Peste Sava veți vedea atât noul Belgrad, cât și fostul oraș Zemun, astăzi facând parte din capitala Serbiei.

Dacă plimbarea prin parc v-a obosit, vă sugerăm să vă îndreptați spre Trg Republike (Piața Republicii), considerată a fi centrul Belgradului și locul de întâlnire cel mai folosit. În această piață veți găsi Muzeul Național, Teatrul Național, statuia prințului Mihailo Obrenovic, și totodată locul din care pleacă principala stradă pietonală, Knez Mihailova. În mod sigur v-ați putea așeza la una dintre cafenelele din zonă și să urmăriți forfota ori să admirați clădirile.
Iar daca toată această plimbare v-a făcut foame, v-am recomanda să vă indreptați spre strada Skadarlija, una dintre cele mai cunoscute străzi pietonale din Belgrad, zonă denumită și Montmartre-ul sârbesc.
Considerată ca cea mai boemă zonă a orașului, pe Skadarlija veți găsi restaurante tradiționale sârbești, baruri, cafenele și bistro-uri, toate înșirate pe cei aproape 400 metri ai străzii. În timpul verii, puteți sta la una dintre nenumăratele terase și vă puteți delecta fie cu bucătăria tradițională din zonă, fie doar cu o bere sau o cafea. De asemenea, seara aduce cu ea petreceri în toate barurile, demonstrând apetitul sârbilor pentru distracție. Intrați cu încredere și savurați un pahar de bere Jelen, cea mai cunoscută bere locală.
O nouă zi în Belgrad și sperăm că v-ați recuperat după plimbarea lungă din ziua precedentă. Puteți continua plimbarea cu tramvaiul 2 sau puteți să mergeți pe jos, până la urmă partea veche a orașului se poate parcurge liniștit la pas.
Unul dintre muzeele pe care vi le recomandăm este Muzeul Nikola Tesla, pe care îl puteți vizita contra unei sume de aproximativ 4 euro. Trebuie să fiți atenți și să îl vizitați când este ghidul în engleză întrucât explicațiile sunt foarte interesante, iar experimentele care vă vor fi prezentate necesită anumite detalii în cazul în care nu aveți cunoștințe de specialitate. Muzeul în sine nu este foarte mare astfel că vizita nu va dura mai mult de jumătate de oră, însă cele 3-4 experimente la care veți lua parte în mod direct vă vor lăsa cu siguranță o amintire (mai ales dacă veți fi printre voluntarii care vor atinge cei 10.000 volți produși de unul dintre aparatele imaginate de Tesla).
Continuând plimbarea prin Belgrad, pașii vă vor duce în mod inevitabil la Catedrala Sfântul Sava, una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume și, cu siguranță, cea mai mare din Balcani. Încă neterminată, dat fiind faptul că este finanțată exclusiv din donații, vă va impresiona cu siguranță atât datorită mărimii sale, cât și faptului că așezarea sa o ajută să domine Belgradul. De altfel, catedrala este ușor vizibilă chiar și din noul Belgrad. Obișnuiți probabil cu dimensiunile bisericilor din România, veți găsi o asemănare în mărime fie cu bisericile din Rusia, fie cu marile catedrale catolice. Stilul arhitectural este cel neo bizantin, iar forma sa amintește de o cruce grecească. Lucrările de construcție sunt în desfășurare în interior, totuși puteți intra pentru a vă face o idee despre mărimea sa impresionantă.
Iar dacă tot ne-am început ziua în spirit religios, vă propunem o vizită la biserica Sfântul Marcu, aflată în parcul Tašmajdan. Construită în stil sârbo-bizantin, biserica vă va uimi mai ales prin dimensiunea cupolei de aproximativ 60 metri. Deși atmosfera poate părea destul de sumbră, vă asigurăm că merită să intrați. La această atmosferă contribuie cu siguranță faptul că decorațiunile interioare nu sunt încă terminate astfel că impresia generală este destul de puternică. După această experiență, vă sugerăm să vă plimbați prin parc, iar în partea din dreapta bisericii veți descoperi câteva cafenele si terase, cu priveliște la bazinele de înot din vecinătate.
Continuând plimbarea prin oraș, veți ajunge cu siguranță în intersecția Slavija, una dintre cele mai haotice la prima vedere, cu cele opt bulevarde care se întâlnesc aici, fără ca intersecția să aibă vreun semafor. Din punct de vedere estetic, este de remarcat aglomerarea de stiluri arhitectonice ale clădirilor din zonă, ceea ce a făcut ca Slavija să devină sinonim pentru orice clădire urâtă.
Dacă tot am pomenit despre clădiri urâte, Ministerul Apărării Naționale nu reprezintă neapărat un asemenea exemplu, însă simbolul pe care îl prezintă este destul de sumbru. Mai precis, clădirea a fost bombardată în 1999, dar, spre diferență de alte clădiri ce au fost renovate, aceasta a fost păstrată exact în starea respectivă spre a aminti de acele evenimente dureroase. Elocvent este faptul că nu există nici un însemn care să povestească trecătorului despre ce este vorba, doar un gard metalic obișnuit, păzit de câțiva soldați. Ca o mărturie personală, aceasta este una dintre amintirile cele mai pregnante din Belgrad, o clădire în plină ruină, bombardată, pe o stradă cosmopolită, în mijlocul unui oraș vibrant. Cu siguranță că aceasta a fost și intenția celor care au decis păstrarea în această stare, lucru ce te face sa conștientizezi că la o distață atât de mică de țara noastră și atât de recent au avut loc evenimente despre care nu ne puteam imagina că s-ar putea întâmpla.
Iar ca să adăugăm încă o filă de istorie, peste drum de Minister veți vedea frumoasa clădire a Guvernului Serbiei, clădire pe treptele căreia a fost asasinat în 2003 Zoran Djindjić, prim-ministrul Serbiei. Considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți politicieni sârbi, Djindjić a fost împușcat exact în fața clădirii Guvernului, astfel că o simplă plimbare pe bulevardul Kneza Milosa vă va ajuta să parcugeți mai multe momente ale tulburatei istorii a țării vecine.
Continuând drumul și luând-o la stânga pe bulevardul Kralja Aleksandra, veți ajunge in parcul Pionirski (da, și sârbii au avut pionieri). Aici sunt cele două clădiri monumentale, una dintre ele fiind Palatul vechi, în prezent adăpostind Primaria Belgradului. Vizavi de aceasta este Parlamentul Serbiei, adăpostit de o clădire la fel de frumoasă, clădire ce se poate vizita de altfel.
Cu siguranță că veți mai găsi foarte multe colțuri ce merită o vizită în Belgrad, însă noi vă propunem să ieșiți pentru ceva timp din partea veche și să faceți o scurtă excursie până în Gardos. În trecut nefăcând parte din capitala Serbiei, și această zonă veche a fost adoptată de orașul mare, iar în prezent reprezintă o zonă foarte pitorească, cu o atmosferă total diferită față de Belgrad. Ca să fim absolut sinceri, impresia a fost în permanență că ne aflăm într-un orășel de provincie, dar unul ce merită a fi vizitat, cu galerii de artă, cu biserici, cu propriul său centru vechi. Ca și moment al zilei, probabil că este de preferat să ajungeți în timpul zilei pentru a vedea cât mai multe și mai ales pentru a beneficia de splendida panoramă oferită de Sibinjanin Janko (Turnul Zemun sau The Millenium Tower). Construit în 1896 de către maghiari, pe turn se păstrează semnături ale multor dintre cei ce l-au vizitat, încă de acum 100 de ani.  Evident, turnul poate fi vizitat, pe lângă expozițiile ce au loc inăuntru, vizitatorii putându-se bucura de o vedere panoramică de excepție. Vă putem spune ca noi am ajuns aici pe întuneric, urcând pe niște scări pustii și întunecate, în final ajungând la baza turnului iluminat în mod artistic. Apropo de iluminat, sârbii au înțeles foarte bine importanța punerii în valoare a clădirilor și le luminează acestora fațadele, facându-ne astfel să trecem cu vederea micile imperfecțiuni datorate trecerii timpului și poate lipsei fondurilor necesare. Pe lângă turn există câteva terase de pe care puteți admira priveliștea ce se întinde, dar vă sfătuim să încercați și una dintre cârciumile aflate pe străduțele de la baza turnului.
Dacă excursia în Gardos nu v-a epuizat total, insula Ada Ciganlija de pe Sava este locul ideal în care să vă petreceți câteva ore la soare. Fiind amenajată în acest scop, insula are o plajă de aproximativ 8 kilometri și un lac artificial, dar și terenuri de tenis, golf, precum și piste de biciclete. Când ați obosit de atâta relaxare la soare, vă puteți muta la una dintre nenumăratele terase ori restaurante din zonă.
Pomenind de terase, în mod inevitabil ajungem la cluburile din Belgrad. Specific pentru oraș este splav, un restaurant sau un club aflat pe vasele acostate la malul Savei sau al Dunării. Cel mai obișnuit lucru pentru belgrădeni este să meargă în mai multe asemenea cluburi într-o seară, bucurându-se de diversele tipuri de muzică, de la cea live până la house, dance ori folk (cu tradiționalul turbo folk la loc de cinste). Nu are nici un sens să facem o listă a acestor cluburi întrucât numărul lor este mare, însă recomandarea este nu ajungeți mai devreme de miezul nopții, abia atunci încep cu adevărat petrecerile. În general nu este percepută vreo taxă de intrare, însă există anumite cluburi ce solicită o anumită ținută ori au o „listă de invitați”. Nu vă speriați totuși, dacă vreți cu adevărat să intrați, o puteți face profitând de statutul vostru de străini. Iar înăuntru suntem siguri că vă veți descurca profitând de experiența dobândită în România, până la urmă nu suntem atât de diferiți.
A mai rămas un singur aspect pe care l-am păstrat intenționat pentru final, și anume mâncarea din Belgrad. Specializată pe grătar, bucătăria sărbească se distinge prin preparatul tradițional, pljeskavica, un fel de chiftea în stilul hamburgerului american, însă plină de savoarea luată de la condimentele amestecate cu carne. Am întâlnit acest preparat atât la restaurante (o idee ar fi să cereți un pic de kajmak peste pljeskavica – kajmakul este un produs din lapte, ceva între untul tradițional și o brânză, și se poate consuma atât ca aperitiv, cât și ca un condiment), cât și la nenumăratele terase stradale. Apropo de mâncatul pe stradă, sârbii, ca de altfel majoritatea popoarelor din Balcani, sunt mari amatori de gustări mâncate rapid, fie în picioare, fie pe drum. Acest lucru este mai puțin obișnuit în partea de vest a Europei, dar este considerat un gest normal în această parte din care și noi facem parte. Pentru a le satisface apetitul, pe străzile Belgradului veți găsi o mulțime de pekara – patiserii de unde puteți cumpăra tot felul de pateuri, pizza, multe dintre ele având un foetaj extrem de fin și de savuros. Așa cum este specific italienilor să bea în picioare un espresso,  obiceiul belgrădenilor este să mănânce un pateu și să bea un iaurt sau kefir. Îi veți întâlni cu siguranță într-o pekara, la orice oră a zilei, fie dimineața devreme, fie la ore târzii, întorcându-se din vreun bar. La fel de obișnuit este consumul de pizza, majoritatea de la micile patiserii, direct în stradă. Nu la fel de savuroasă precum produsele de patiserie, pizza este unul dintre preparatele preferate de localnici pentru o gustare rapidă. Iar dacă am mai lăsat ceva în urmă, aceia sunt ćevapčići, mult mai cunoscuți nouă drept mici.
Da, probabil că mulți oameni nu știu asta, micii nu sunt neapărat tradiționali românești, o adaptare a acestui preparat fiind prezenta în întreaga zonă balcanică. Evident, fiind doar o chestiune de gust, părerea noastră este că micii românești sunt mai gustoși decât cei sârbești, însă depinde de voi să îi gustați și să vă faceți propria părere.
În încheiere, nu am vrea neapărat să tragem vreo concluzie, nu acesta este scopul prezentului articol. Totuși, ca o recomandare personală, mergeți la Belgrad pentru o atmosferă ce vă va rămâne nu în minte, ci în suflet. Iar asta înseamnă foarte mult atunci când te gândești la un loc prin care ai trecut.