Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank a vorbit, pentru Capital, despre cariera sa de bancher, despre începuturile competiţiei pe piaţa bancară şi apariţia instituţiilor de credit străine. De asemenea, acesta explică procesul de transformare a CEC într-o bancă comercială din ultimii zece ani, dar şi despre eventuala plecare de la şefia instituţiei.

Capital: Cum arăta piaţa bancară în 1992?
Radu Gheţea: În 1992, în piaţă exista o competiţie extraordinară între băncile existente, respectiv Banca Română de Comerţ Exterior, BCR, Banca Agricolă, Banca de Investiţii şi CEC. Concurenţa exista pentru că se spărsese monopolul şi toată lumea îşi dorea să facă ce face şi cealaltă bancă. Atunci când monopolul s-a spart, toată lumea dorea să facă operaţiuni cu străinatatea, operaţiuni în valută, care nu erau la îndemâna tuturor băncilor înainte de revoluţie. Atunci toată lumea voia să facă astfel de operaţiuni, însă nu exista legislaţie corespunzătoare. Singura bancă care făcea operaţiuni şi avea şi oameni pricepuţi era Banca Română de Comerţ Exterior. Legat de legislaţia subţire din domeniu, nu existau norme clare. De exemplu, la 1 ianuarie ‘90 începeau să apară primii germeni ai economiei de piaţă, iar în acelaşi an, in ianuarie, a fost emis decretul lege 54, care a dat voie să se creeze în România societăţile cu responsabilitate limitată, aşa numitele SRL-uri. Legislaţie pentru modul în care erau înregistrate operaţiunile pentru astfel de companii nu prea a fost, iar atunci băncile au acţionat cum au putut. De multe ori spun că, dacă descriem tot acest început, o să ajungem la concluzia că în ultimii 25-27 de ani, noi am reinventat sistemul bancar românesc, am reinventat banking-ul.

Capital: Care au fost momentele cheie ale sistemului bancar românesc?
Radu Gheţea: Cred că momentul cheie a fost renunțarea la monopol. Băncile cu capital străin au intrat undeva prin anii ‘93-‘94, foarte multe erau cele cu capital turcesc și grecesc. Un alt moment important a fost crearea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în 1996. Un alt moment semnificativ a fost crearea sistemului electronic de plăţi, în 2005. Toate au avut un susţinător puternic – Asociaţia Română a Băncilor. Alte elemente importante în acest demers au fost, de exemplu, momentul în care s-a emis legea creditului ipotecar în 2001, care a permis extinderea creditării persoanelor fizice. Practic, atunci a fost momentul spargerii monopolului CEC Bank. Au venit şi lecţiile crizei care au început să ne facă să avem o altă abordare a activităţii bancare. Cert este că, cu toate aceste modificări structurale majore din piaţa sistemului bancar, peste care au venit efectele crizei financiare, aproape surprinzător pentru mulţi, sistemul bancar românesc nu s-a confruntat cu probleme pe care le-au avut de exemplu, sistemul bancar olandez sau englez. În România, Banca Naţională a reuşit să ia măsuri timpurii, astfel încât să nu se ajungă la falimente bancare. 

 

Capital: În acest moment, sistemul bancar autohton poate face faţă unei noi crize?
Radu Gheţea: Sunt convins că nicio criză nu se repetă în aceleaşi tipare. Putem spune că avem o experienţă, dar între timp, procesul de uitare este foarte rapid. E greu de spus că o criză îţi dă suficiente elemente pentru generaţia următoare, pentru criza următoare, pentru a se lua măsurile necesare. Parlamentul European a făcut foarte multe reglementări care sunt în esenţă nişte hotărâri pe care le iau nişte oameni care, majoritatea dintre ei, nu sunt de specialitate. E important de verificat dacă nu cumva deciziile nu ar trebui amendate.

Capital:  Cum s-a schimbat poziţionarea CEC Bank faţă de anul în 1992?
Radu Gheţea: În anii ‚90, CEC avea o cotă de piaţă de 33%. Era enorm, era o instituţie deosebit de puternică. În tinereţea mea cochetam cu ideea de a putea să mă transfer de la Banca Română de Comerţ Exterior la CEC, considerând că instituţia este deosebit de solidă. Din păcate, după ‚90, când au apărut şi băncile străine, instituţia a pierdut cota de piaţă, ajungând de la 32,90% la 4,03%, în doar 17 ani. Nu s-a putut coagula o strategie de dezvoltare care să poată fi aplicată şi a fost şi acea privatizare întreruptă, pentru că preţul oferit a fost foarte jos, după care am venit cu propunerea să facem  Bancă Comercială Universală. Propunerea a fost acceptată şi iată că, după zece ani, putem spune “da, e adevărat, s-a întâmplat, suntem Bancă Comercială!”. De pe locul nouă, zece, am ajuns pe locul şase, am trecut şi prin locul patru, între timp au început fuziunile şi achiziţiile şi am fost întrecuţi de unele bănci, dar importantă este cota de piaţă care se află între 7% şi 8%. Avem un portofoliu de clienţi format în special din antreprenori români, de la agricultură, IMM-uri, mari corporaţii, până la Administraţiile Publice Locale. 

Capital:  Cum vedeţi o even­tuală plecare de la CEC a dum­neavoastră?
Radu Gheţea: Din 2013 se vorbeşte public despre plecarea mea de la CEC Bank. S-a vorbit şi înainte, dar nu în mod public. CEO-ul/ preşedintele ajunge la o anumită vârstă când trebuie să se retragă, lucrurile se vorbesc într-un cadru restrâns – acţionarul îi spune persoanei respective:  „mai stai un an, mai stai doi ani“. Mi-aş dori nespus ca, oricare va fi acel conducător, să fie o persoană care să înţeleagă acest proiect, să aibă independeţă politică şi să păstreze statutul de bancă comercială, aşa cum am construit-o noi. 

 

Capital: Dar ce va însemna retragerea?
Radu Gheţea: Retragerea nu înseamnă că  renunţ la activitate. Nu îmi pun problema că nu am ce să fac după, sigur pot să rămân în continuare în consiliul de administraţie. Atât timp cât se consideră că serviciile mele sunt utile, voi răspunde pozitiv. Dacă plec de aici, nu vreau să plec cu o ruptură de genul: “nu mă mai interesează instituţia!”. Nu îmi este indiferent ce se întâmplă şi cum se întâmplă. Cel care trebuie să decidă este acţionarul.

Capital: Luaţi în calcul să lucraţi la BNR?
Radu Gheţea: Nu am luat în calcul acest lucru pentru că nu ştiu dacă am fost destul de clar, la un anumit moment. Eu sunt bancher comercial. Dacă la BNR au nevoie de un bancher comercial, desigur, mă voi apleca asupra unei asemenea sugestii, dar eu mă simt ca peştele în apă într-o bancă comercială.

Capital: Beneficiaţi de un statul privilegiat din partea BNR, aşa cum s-a vehiculat? 
Radu Gheţea:  Haideţi să fim serioşi, aţi auzit până acum vreun nume respins de Banca Naţională? Haideţi să punem şi altfel problema. Licenţa de bancher comercial, de conducător de bancă comercială se obţine nu foarte uşor. Să nu uităm că suntem o bancă cu şase mii de salariaţi, cu o mie şi ceva de sedii, cu o anumită structură a activelor, cu o structură  de titlu de stat. Ce să fac acum? Să nu-i mai dau “bună ziua” Guvernatorului pe care îl cunosc de foarte multi ani sau să nu îl mai salut pe domnul Cinteză, cu care am colaborat din tinereţe şi cu care am avut de rezolvat lucruri complicate în viaţă, instituţional? 

Capital: Mai poate fi pusă pe masă ideea privatizării?
Radu Gheţea: Ideea privatizării se poate pune şi repune pe masă oricând, dar trebuie luată o decizie foarte responsabilă.

Scurt CV

1972-1994 – angajat Banca de Comerţ Exterior
1994 – primvicepreşedinte Alpha Bank România
1997-2000 – Primvicepreşedinte ARB
2000-2015 – preşedinte ARB
2007-prezent – preşedinte CEC Bank

Te-ar putea interesa și: