Pentru a transporta gaz la distanță lungă, acesta trebuie să fie răcit la -160° Celsius și comprimat în formă lichidă, reducându-și volumul cu 1/600, transformându-l astfel în gaz natural lichefiat (GNL) într-un proces numit lichefiere. Pentru a deveni utilizabil în scopuri energetice, trebuie să treacă prin regazificare, care necesită un terminal special, care durează aproximativ cinci ani pentru a fi construit. Prezentat cu nevoia presantă de a găsi alternative la energia rusă, guvernul german pariază pe terminale plutitoare și site-uri onshore mai flexibile.
„În calea scăpării din strânsoarea aprovizionării cu gaze rusești, noi, în Saxonia Inferioară, suntem gata să ne asumăm responsabilitatea”, a explicat Olaf Lief, ministrul energiei din Saxonia Inferioară.
Nevoia de GNL, extrem de ridicată pentru Germania
Statul va găzdui cel puțin un terminal GNL pe uscat și unul plutitor, a anunțat vicecancelarul Robert Habeck în timpul vizitei sale din 5 mai. „Astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să ne plasăm aprovizionarea cu energie pe piloni mai robusti”, a spus el, adăugând că eforturile de extindere a surselor regenerabile împreună cu construirea unei structuri de import de GNL sunt esențiale.
Unitățile plutitoare de stocare și regazificare (FRSU) sunt adesea foste super-depozite reutilizate pentru a regazeifica cantități semnificative de GNL. În timp ce terminalele de pe uscat trebuie să respecte reglementări stricte de construcție, tot ceea ce este necesar pentru terminalele plutitoare este un port de apă adâncă unde pot andoca nave foarte mari.
Germania intenționează să aibă primul său terminal operațional în Wilhelmshaven înainte de expirarea anului, permițând importul a peste 5 miliarde de metri cubi pe an. A doua navă, tot de la compania norvegiană Hoegh, va fi la începutul anului 2023.
În total, acestea vor permite importul de 10 până la 14 miliarde de metri cubi, a spus utilitatea RWE. „Încă de anul viitor, va fi astfel posibilă înlocuirea unei părți din gazul rusesc”, a explicat Andree Stracke, președintele diviziei de comercializare și aprovizionare a RWE. Uniper va identifica alte două FSRU în numele guvernului german de la compania elenă Dynagas.
Odată ce terminalele grecești vor fi instalate, Germania va avea o capacitate minimă de regazificare de 20 de miliarde de metri cubi pe an, 50% din importurile sale de gaze din Rusia din 2021.Achiziția temporară a terminalelor va fi finanțată din cele 3 miliarde de euro plătite de ministrul de finanțe Christian Lindner.
Germania a eliberat aproape 3 miliarde de euro pentru a achiziționa terminale plutitoare de import de gaze naturale lichefiate, a anunțat vineri (15 aprilie) Ministerul de Finanțe, deoarece încearcă să scape de dependența de gazul rusesc.
Luptă la nivel european pentru terminale plutitoare
În timp ce FSRU reprezintă o modalitate rapidă de a construi o capacitate suplimentară de import de GNL, piețele sunt departe de a fi la fel de flexibile. La nivel global, Bloomberg a stabilit numărul total global al acestor terminale plutitoare la 48 până la sfârșitul anului 2001. Cu toate acestea, odată ce Germania a început să-și manifeste interesul pentru terminalele plutitoare, posibilii furnizori au devenit foarte dornici să facă afaceri, au declarat oficiali germani de rang înalt pentru EURACTIV.
În condițiile în care Germania securizează acum patru FSRU datorită buzunarelor sale adânci, competiția pentru aceste terminale care promit o dependență mai mică de gazul rusesc a devenit și mai acerbă.
