Germania – o locomotivă cu două viteze. Centrul câștigă în zona de vest și extremele, stânga și AfD, în zona de est. Această corelație de forțe este proporțională cu nivelul veniturilor.

La șaptezeci de ani după ce ziarul britanic „The Times” a folosit pentru prima oară aluzia „locomotivă europeană” pentru a descrie creșterea economică a Germaniei de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial, motorul acestei situații este încă pe deplin operațional, deși suferă de încetiniri, ceea ce înseamnă că, la mai bine de 30 de ani de la reunificare, există încă diferențe între estul și vestul țării.

O circumstanţă care va fi prezentă la următoarele alegeri federale, potrivit La Razon.

Germania – o locomotivă cu două viteze. Diferențe în toate domeniile

În timp ce partidele tradiționale își vor obține cea mai mare parte a sprijinului din partea de vest a ţării, opțiuni mai extreme – cum ar fi stânga din Die Linke sau populiștii din Alternativa pentru Germania (AfD) – vor avea adepţi la urnele vechii Republici Democrate comuniste. Un sprijin direct proporțional cu nivelul veniturilor.

În timp ce alegătorii Uniunii Creștine Democratice (CDU) sau ai Partidului Social Democrat (SPD) sunt, în general, peste venitul mediu, susținătorii stângii și ai AfD câștigă în general mai puțin decât media națională și locuiesc în mare parte în Germania de Est sau în regiuni afectate de dezindustrializare. Acolo, diferențele încă se menţin.

De fapt, nu merită să ai o carieră în estul Germaniei. Fraza, pronunțată ca sentință, este concluzia la care a ajuns jurnalistul Olaf Jacobs după ce a examinat elitele germane și a întrebat unde și-au terminat studiile.

Indiferent dacă sunt manageri superiori sau miniștri federali, germanii de est sunt abia reprezentați astăzi în funcțiile de top ale țării, iar condițiile, atunci când se referă la instanțele judecătorești sau la funcțiile universitare, au o importanță aproape simbolică.

De asemenea, ecuația produce o cifră revelatoare: 6.500 de euro brut sau, cu alte cuvinte, media pe care un lucrător din Vest o câștigă comparativ cu unul din Est.

Exemple care, trei decenii mai târziu, arată clar că diferențele continuă în toate domeniile, dar mai ales în cel economic.

Factorii structurali trag fosta economie socialistă în jos

Drept dovadă, PIB-ul celor cinci regiuni din fosta Republică Democrată Germană (RDG) care, în datele din 2020, reprezenta doar 79,1% din nivelul vestului țării și că, din 2010, această diferență a fost redusă datorită unei reţele de companii mici și mijlocii și a dinamismului pe care orașe precum Leipzig, Dresda și mai ales Berlinul l-au dobândit în ultimii ani.

Totuşi, îmbunătățirea nu compensează absența marilor companii precum Volkswagen, Siemens sau Bayer, ale căror sedii sunt în vest, unde lucrează zeci de mii de oameni, sau faptul că nici o companie din Dax, indicele principalelor valori ale Bursei de la Frankfurt, nu îşi are sediul în partea de est.

La 30 de ani de la căderea Zidului, factorii structurali cântăresc încă în economia fostei Germanii de Est și, departe de aștepta o îmbunătățire, unii analiști prezic că diferențele se pot adânci și mai mult în următoarele trei decenii.

Problema demografică

Printre motivele acestor diferențe, economistul Kristina van Deuverden face aluzie la o problemă demografică cauzată de emigrația intensă spre vest după reunificarea din 1990. „Fluxul de investiții și capital către fosta RDG a fost imens. Dar oamenii au mers în cealaltă direcție”, explică expertul.

„Copiii care ar fi trebuit să se nască acolo nu mai sunt acolo”. De fapt, îmbătrânirea consecutivă a populației face parte dintr-un cerc vicios, deoarece nu numai că afectează veniturile, ci reduce şi forța de muncă disponibilă, împiedicând dezvoltarea economică care, potrivit demografilor, va avea consecințe asupra câteva decenii.

„Trebuie să fie atrase companii, dar problema este că nu sunt oameni”, adaugă Van Deuverden.

Trebuie doar să vă plimbați prin centrul unor orașe din est care oferă spectacolul trist al magazinelor și clădirilor de vânzare ca o atracție majoră. Dinamismul orașelor precum Dresda, Jena sau Leipzig nu a reușit să ascundă exodul și îmbătrânirea care afectează aceste regiuni.

Circumstanța a afectat și piața muncii. În ultimii douăzeci de ani, șomajul în statele din est a scăzut la 10%. O cifră care continuă să fie ridicată și care, împreună cu alți factori, a reprezentat terenul fertil pentru ca Germania de Est să fie locul perfect în care sentimentele populiste să germineze, AfD fiind cel mai bun exponent.

Creată în 2013, formațiunea xenofobă a obținut cele mai bune rezultate în zona de est, unde colectează deja între 20 și 30% din voturi, în timp ce în vest obține, în medie, 10%.

”Scepticism profund și fundamental față de politică și democrație”

În această direcție, comisarul guvernului federal pentru fostele state din est, Marco Wanderwitz, a declarat că a observat un „scepticism profund și fundamental” față de politică și democrație în estul Germaniei.

„Trebuie să găsim o modalitate de a scăpa de această situație și, mai ales, de a nu mai trăi cu frică înainte de fiecare scrutin de stat, temându-ne de momentul în care trebuie să analizăm rezultatele pentru a vedea câte puncte au câștigat extremele”, a adăugat el.

Cu excepția Berlinului, germanii de est arată preferințe mai mari pentru opțiunile de extremă dreaptă, care deseori depășesc 20% din voturi la alegeri.

Acest lucru nu este neobișnuit într-o regiune în care 14 milioane de locuitori sunt obișnuiți de 41 de ani cu un sistem cu un singur partid, cu alegeri regionale foarte limitate și cu o reprezentare monopolizată de Partidul Socialist Unificat al Germaniei (SED) și unde, potrivit politologilor, persistă ideea că mulți germani de est încă se consideră „cetățeni de clasa a doua”.

Astfel, potrivit unui sondaj recent, 74% dintre aceştia consideră că există încă „diferențe foarte mari” între cele două părți ale țării.