Al doilea Război Rece al omenirii. Conflictul va rupe Vestul în două. Europa nu va mai conta fără SUA

Profesorul britanic Philip Cunliffe, expert în relații internaționale la University College London, avertizează că lumea a intrat într-o nouă eră a rivalității globale, declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Dacă în trecut confruntarea ideologică separa clar Estul de Vest, acum cea mai profundă fisură se conturează între Statele Unite și Uniunea Europeană, cu implicații geopolitice, economice și strategice care pot rescrie arhitectura puterii mondiale.

Un profesor britanic avertizează că Războiul Rece 2.0 a început și prima linie de front se află în interiorul Vestului

Un avertisment cu ecouri geopolitice majore vine de la Philip Cunliffe, profesor de relații internaționale la University College London. Într-o amplă analiză, el susține că omenirea a intrat într-o nouă eră de rivalitate globală – un „Război Rece 2.0” – începută odată cu invazia rusă în Ucraina din 2022.

Potrivit lui Cunliffe, lumea este din nou împărțită în două blocuri – estic și vestic – care se spionează, își blochează reciproc dezvoltarea economică și se confruntă diplomatic, militar și tehnologic.

„Din anumite puncte de vedere e ca și cum războiul rece originar nici nu ar mai fi luat sfârșit”, afirmă el. Diferența? De această dată, competiția ideologică nu mai este clar suprapusă peste rivalitatea geopolitică.

China, condusă de același Partid Comunist din 1948, nu mai exportă ideologie stângistă precum URSS, iar economia sa capitalistă este interdependentă cu cea a Statelor Unite. În schimb, Rusia, aflată într-o poziție strategică mai slabă, încearcă să-și cultive imaginea de pol ideologic conservator, însă influența lui Vladimir Putin este „reactivă și defensivă” și nu depășește granițele lumii ruse, scrie site-ul Unherd.com.

Cea mai periculoasă falie ideologică separă SUA de Europa

Cea mai periculoasă falie ideologică nu mai separă America de Moscova sau Beijing, ci SUA de Europa. Cunliffe indică drept exemplu ofensiva diplomatică a vicepreședintelui american JD Vance, care la Conferința de Securitate de la München a acuzat UE că își trădează propriile idealuri democratice.

Vance a denunțat „interferența UE în alegerile prezidențiale din România” și a invocat cazul activistului britanic anti-avort Adam Smith-Connor, arestat „fiindcă se ruga în tăcere” în fața unei clinici. Gestul amintește, spune Cunliffe, de modul în care liderii americani criticau cândva represiunile din blocul estic împotriva dizidenților precum Andrei Saharov sau Aleksandr Soljenițîn.

Secretarul de stat Marco Rubio a adăugat presiune, numind reprimarea partidului AfD din Germania „tiranie camuflată”. Replica europeană a venit prompt, fostul cancelar Olaf Scholz apărând restricțiile, iar Ministerul german de externe acuzând Washingtonul de ingerință.

Un război rece transatlantic cu mize economice

Spre deosebire de Războiul Rece 1.0, în care Occidentul ataca comunismul sovietic pe baza ineficienței economiei centralizate, Vance reproșează Europei că se abate de la valorile proprii. Tema imigrației în masă a devenit centrală, fiind prezentată drept o „violare a contractului democratic” dintre elite și popor.

Această confruntare ideologică ascunde și o ruptură economică profundă: UE rămâne atașată globalizării reglementate tehnocratic și politicilor de decarbonizare, în timp ce administrația Trump promovează reindustrializarea Americii în spatele unor bariere comerciale, extinzând utilizarea combustibililor fosili.

Multipolaritate și vulnerabilitate europeană

Cunliffe conturează o lume în care competiția geopolitică e bipolară (SUA–China), ordinea financiară devine multipolară, iar ideologia se împarte în trei poli: America populist-democratică, UE liberal-tehnocrată și Rusia conservatoare. În această ecuație, Europa este mai dependentă ca oricând de Statele Unite – pentru securitate, energie și influență – în timp ce pentru Washington, valoarea strategică a UE este în scădere.

„Pentru ca Regatul Unit, și multe alte țări, să ajungă să pună pe primul loc interesul național va fi nevoie mai întâi de o renaștere politică internă”, conchide profesorul.

Această „ruptură în Vest”, avertizează el, nu e doar o dispută de idei, ci începutul unei reconfigurări fundamentale a ordinii mondiale.