Echilibrul de putere a fost schimbat în Europa
De-a lungul mai multor decenii, Uniunea Europeană a urmat o dinamică a politicilor destul de stabilă, asemănătoare cu previzibilitatea meciurilor de fotbal conform viziunii lui Lineker.
Indiferent din câte țări era compusă, țările membre acceptau planurile elaborate de Franța și Germania.
Pandemia și conflictul din Ucraina desfășurate pe parcursul a trei ani au avut un impact semnificativ asupra configurației proiectului european și au modificat echilibrul de putere.
Acțiunile de apărare și extinderea către est au:
- cunoscut o transformare semnificativă
- devenit priorități majore
Acestea erau considerate, anterior, aspecte politice cu puțin interes. Acum, ele oferă o perspectivă nouă pentru țările vecine Ucrainei din Europa Centrală.
Creșterea influenței Chinei și amenințarea unui posibil revenire a lui Trump la conducerea Statelor Unite au determinat Uniunea Europeană să reevalueze structurile sale economice. Blocul a adoptat adesea o abordare mai etatistă, în concordanță cu poziția Franței.
Combaterea schimbărilor climatice a sporit importanța acțiunilor colective. Aceasta a fost susținută de către susținută de instituțiile cvasi-federale ale Uniunii Europene de la Bruxelles.
Cine conduce acum Europa?
În trecut, liderul incontestabil al Europei era Angela Merkel. Olaf Sholz, pe de altă parte, nu și-a asumat rolul.
În context, era de așteptat ca președintele Franței, Emmanuel Macron să profite de ocazie. Totuși, președintele francez se confruntă cu probleme pe plan intern. Tocmai aceste probleme au fost cele care au determinat o schimbare de prim-ministrul în Franța.
Mai mult, acesta nu mai poate candida la alegerile care vor avea loc peste trei ani. Încrederea de sine a lui Emmanuel Macron nu este pe placul liderilor Uniunii Europene.
Deși Germania și Franța dau dovadă de multă autoritate atunci când își unesc puterile, acest lucru nu se întâmplă des.
Așadar, topul ierarhiei europene duce lipsă de un conducător. Acesta apare în funcție de miza pusă în joc.
Din punctul de vedere al securității și apărării, nu mulți s-au așteptat la o soluție din partea Germaniei, pe fondul războiului din Ucraina.
În acest timp, Polonia și țările baltice au fost cele care au gestionat criza, iar influența lor nu a trecut neobservată. Vorbim, în primul rând, de plata pentru armele trimise în Ucraina și, în al doilea rând, despre extinderea blocului.
Extinderea UE nu era pe agenda blocului, iar o țară nu a mai fost primită din 2013. În prezent, 9 țări se află în etape diferite ale negocierilor.
Cea mai evidențiată dintre ele este Ucraina. Discuțiile despre aderarea acesteia au început, în mod oficial, pe 14 decembrie.
Strategiile lui Macron
Emmanuel Macron a promovează de „autonomie strategică”. Mai precis, Europa să acționeze independent de alte puteri.
În același timp, Polonia și Slovacia sunt de părere că garanțiile de securitate oferite de NATO sunt mai palpabile.
În domeniul politicii economice, Europa adoptă din ce în ce mai mult perspectiva lui Macron. Apelurile sale pentru autonomie strategică au avut o influență semnificativă în acest context.
Franța are în vedere o Europă independentă.
Orientarea Franței este ascultată de mai multe state europene. Acest lucru se întâmplă din cauza:
- tensiunilor dintre SUA și China
- eventualității întoarcerii Administrației Trump
Franța, mai importantă în UE
După ce Marea Britanie a ieșit din UE, rolul Franței a devenit mai important. Britanicii se opuneau de multe ori inițiativelor francezilor și aveau succes.
În prezent, cei care au preluat misiunea Marea Britanii sunt:
- Danemarca
- Irlanda
- Olanda
- Comisia de la Bruxelles
Germania lipsește de la masa liderilor UE
O altă țară care nu este la masa liderilor UE este Germania. Așa numita dispariție a lui Olaf Scholz este surprinzătoare.
Coaliția pe care o are de gestionat s-a dovedit dificilă. Un oficial cunoscut de la Bruxelles a precizat că ceea ce se întâmplă în Germania face ca dezbaterile din UE să fie rapide.
„Coaliția germană se mișcă mai încet decât dezbaterile din UE”, a remarcat un oficial de top de la Bruxelles, scrie The Economist.
Instituțiile UE au mai multă autoritate
Cu absența unui lider clar în Europa, instituțiile centralizate ale Uniunii Europene de la Bruxelles, sub conducerea Ursulei von der Leyen, au dobândit mai multă autoritate decât în orice alt moment anterior.
Forța reglementatoare a mașinăriei gestionate de cei 32.000 de funcționari europeni a fost întotdeauna semnificativă, dar în prezent, ea dobândește capacitatea de a exercita o influență din ce în ce mai pronunțată asupra domeniilor politice și geopolitice.
Comisia Europeană deține acum un control sporit asupra bugetului Uniunii Europene și are capacitatea de a impune statelor membre modul în care acestea ar trebui să utilizeze acești fonduri.
