Cu ochii cârpiți de somn intrăm, la ora 4 a zilei de luni, în aeroportul Otopeni. Puținii călători ajunși deja în zona de „check-in” a principalei porți aeriene a României încearcă să se dezmeticească privind către panoul electronic pe care sunt afișate plecările. Cum suntem deja veterani ai deplasărilor la ore mici ale zilei ne dezmeticim rapid și, în câteva minute, facem toate formalitățile și ne așezăm obosiți pe scaunele de la poarta de îmbarcare către Amsterdam. Între orele 6 și 9 sunt programate cele mai multe curse cu plecare din București, iar asta se vede după mai puțin de 30 de minute când aeroportul devine un adevărat furnicar. La ora 6.00 aeronava KLM decolează cu absolut toate locurile ocupate și, după aproape trei ore, aterizează în capitala Olandei. De aici începe greul. În ziua anterioară începerii expoziției auto anuale, din  orice oraș european ai porni către Geneva, avioanele sunt pline până la refuz, iar cursa din Amsterdam nu face notă discordantă. Ba chiar aflăm amuzați că operatorii companiei aeriene au făcut greșeala de a da același loc pentru doi pasageri. Unul dintre ei, mai norocos, este invitat la clasa business unde se pare că mai poate fi găsit, totuși, un scaun liber.  După alte două ore de zbor și câteva zguduituri generate de fronturi atmosferice neprietenoase aterizăm și ne repezim către zona dedicată serviciilor de „rent-a-car”.

Oricine a vizitat Geneva știe deja că hotelurile din Elveția au prețuri atât de piperate încât e de preferat să te deplasezi cu mașina închiriată către micile localități aflate dincolo de graniță, în Franța, chiar dacă asta înseamnă să străbați în fiecare zi câteva zeci de kilometri. Abia după-amiază, târziu reușim să ne cazăm în pitorescul Annecy, la 40 km de Geneva, într-un hotel tipic franțuzesc în care parcurgerea distanței dintre ușa și fereastra camerei rezervate înseamnă doar trei pași și o săritură peste pat. Iar o astfel de „distracție” costă mai bine de 150 de euro / noapte.

Ziua premierelor

Marți dimineața, la ora 5.30, deșteptătorul sună asurzitor. După o noapte agitată, petrecută într-un pat deloc primitor, suntem gata să plecăm, din nou, către Geneva. La Palexpo de această dată. Un mic dejun servit rapid și o „excursie” prin parcarea subterană întortocheată a hotelului preced un drum cu mașina de circa o oră pe A41, autostrada superbă care leagă Annecy de Geneva. Odată ajunși pe artera care duce către ediția din 2017 a Geneva International Motor Show (GIMS) ne dăm seama că nu suntem singurii temerari ai trezitului cu noaptea-n cap. De fapt, știam asta. Ambuteiajul-gigant care ne oprește din drum cu câțiva kilometri înainte de Palexpo a devenit o obișnuință. În fiecare an e la fel. Iar experiența de aproape 20 de ani de participări la expoziția elvețiană este suficientă pentru a trata cu calm atât timpul pierdut pe autostradă cât și lunga căutare a unui loc de garare a mașinii în imensa parcare de la Palexpo rezervată jurnaliștilor.

La ora opt, momentul primei conferințe de presă, suntem deja în Palexpo și începe nebunia. Prezentările de modele se succed într-un ritm amețitor .După 10-15 minute în care privim noutățile mărcii Cadillac și ascultăm discursul pe alocuri sforăitor al oficialilor, ne mutăm la standul Hyundai unde varianta break a noului i30, dar și interesantul concept FE Fuel Cell, sunt dezvăluite privirilor curioase ale jurnaliștilor sosiți din întreaga lume. Rând pe rând, cei 180 de expozanți își arată cele mai noi produse de serie, concepte și studii de design. Deși poate părea o plăcută punere în temă cu toate premierele din lumea strălucitoare a industriei auto, cei care au ajuns măcar o dată la GIMS știu că o zi echivalează cu câteva ore petrecute la sala de forță. Pentru a înțelege cu exactitate cam ce înseamnă o zi la un Salon auto european este suficient să spunem că, grație inteligenței telefonului purtat în rucsac alături de laptop, reportofon, aparat de fotografiat  și alte accesorii indispensabile unui jurnalist am putut confirma cu pedometrul, la finalul zilei, atingerea unui nou record: 27.123 de pași, echivalentul a aproape 20 km.

Vedete cu și fără roți

În goana, aparent zănatică, de la un stand la altul, de la o conferință la alta și de un interviu la celălalt, reușești cu greu să-ți tragi sufletul. De fotografii nici nu mai poate fi vorba pentru că, asemeni ție, câteva mii de jurnaliști roiesc pe lângă fiecare exponat împiedicând orice încercare de a obține un cadru adecvat. În înghesuiala teribilă de pe culoarele de trecere, reușești să zărești din când în când câte o figură cunoscută. Saluți colegul de breaslă aflat în aceeași stare de competitor la un maraton absurd și îți cad ochii pe un oficial de rang înalt al unei mărci care pare a studia concurența. Scoți rapid reportofonul, te prezinți și dai drumul tirului de întrebări. Din nefericire, de cele mai multe ori, răspunsurile sunt evazive, iar încercările de a afla ce te interesează sunt întâmpinate cu un zâmbet politicos dar cât se poate de fals. Cine crede că directorii mai mari sau mai mici din industria auto vin la Geneva pentru a da interviuri și a spune jurnaliștilor ce au pe suflet se înșeală amarnic. Ei sunt acolo strict pentru a prezenta cel mai nou produs al mărcii sau, mai pe românește, pentru a își vinde marfa. Întrebările punctuale despre evoluția respectivei mărci pe piața locală sau despre temele pe care tu le consideri de interes pentru cititorii tăi primesc răspunsuri evazive și „acolade” care duc tot către produsul abia prezentat și calitățile „incontestabile” ale acestuia. Doar insistența, deranjantă uneori, și experiența îți asigură capetele de informație care, ulterior, puse cap la cap, dau naștere unei știri.

Și, dacă vedete precum Carlos Ghosn – șeful grupului Renault, Sergio Marchionne  de la Fiat Chrysler FCA, Carlos Tavares – artizanul afacerii PSA-Opel, sau Dieter Zetsche – cel care ține în mâini soarta grupului Daimler, sunt cel mai greu de prins, mult mai ușor este să stai de vorbă cu staruri din lumea sporturilor cu motor, a muzicii sau a filmului invitate de companii. Doar că răspunsurile acestora trădează o pregătire atentă a vizitei la GIMS împreună cu departamentul de relații publice al mărcii cu care au contract de imagine.

Una peste alta, după mai bine de zece ore de alergat printre standuri, privit și pipăit mașini și zeci de urcări și coborâri de la volanul mașinilor, prima zi a expoziției auto de la Geneva se încheie. Cu ultimele puteri cobori către parcare și te refugiezi în mașina grație căreia vei ajunge din nou la hotelul din Annecy, după o oră de mers pe autostradă.

Ziua fotografiilor

A doua zi dedicată presei acreditate la GIMS, miercuri, începe exact ca prima cu o trezire la ora 5.30 și un drum de o oră cu mașina. Diferențele devin sesizabile abia când, cu câteva minute înainte de ora 8 intri în halele încăpătoare de la Palexpo. Mai întâi faci cunoștință cu o febră musculară de toată lauda și apoi, grație experienței acumulate în anii anteriori, lași deoparte orice întâlnire și te repezi într-un tur rapid de Salon dedicat pozelor. Au apus demult anii în care redacțiile își permiteau să trimită în deplasare atât redactori cât și fotoreporteri. Acum, jurnalistul întreabă, află, scrie, face poze, editează mici clipuri pentru paginile web ale angajatorului și transmite totul, în cel mai scurt timp, către redacție. Noroc că elvețienii au reușit să ofere jurnaliștilor o sală de presă generoasă – dar tot neîncăpătoare – și o conexiune cât de cât stabilă la internet. Asta spre desoebire de organizatorii evenimentelor similare de la Paris, Frankfurt, Detroit sau Shanghai.

Finalul apoteotic al periplului la GIMS 2017 se încheie în jurul orei 1 a nopții de miercuri spre joi când, după cinci ore de zbor, o escală „pe fugă” la Amsterdam și întârziere „generoasă” a cursei KLM de București ajungi înapoi la Otopeni și, apoi, acasă. Doar pentru a te pregăti pentru o nouă zi de muncă și colegi care te tachinează punând termenul „plimbare” în orice frază care are legătură cu Geneva Motor Show.

(Articol publicat în Suplimentul Auto apărut împreună cu revista Capital pe 20 martie 2017)

Te-ar putea interesa și: