Cei care spera ca isi vor recupera banii plasati la FNI sau la FNA sunt oameni carora le plac povestile. Chiar daca, prin absurd, statul (adica administratia actuala sau urmatoarea) s-ar hotari sa-i despagubeasca, de la buget, pe pacaliti, asta nu ar isemna decit ca, itr-o anumita masura, oamenii isi recupereaza pierderile din propriul buzunar. Pentru ca bugetul este buzunarul comun al rominilor.
Paradoxal, oferta cinica a Guvernului – despagubirea i limita a cinci salarii medii, adica cel mult 14,5 milioane lei – pare cea mai putin proasta. Aceasta, itrucit celelalte variante, teoretic mult mai avantajoase, sunt complet iluzorii.
Recuperarea banilor de la cei care au ichis ochii si au favorizat escrocheria ar fi posibila doar dupa cistigarea unei gramezi de procese. Lucru nu numai foarte costisitor, dar si extrem de anevoios. Cum poate fi demonstrata i instanta responsabilitatea ialtilor functionari din Ministerul Finantelor, de exemplu, care au dormit i posturi, pe salarii de ministru si de secretari de stat, i timp ce administratorii CEC prosteau investitorii la FNI cu garantii din bani publici, dar despre care acum spun ca, de fapt, nu mai existau demult? Sau cum poate fi dovedita raspunderea ialtilor functionari din Banca Nationala, atit timp cit exista contradictii itre legi? si, chiar daca toti cei implicati – direct sau indirect – vor fi gasiti vinovati de justitie, citi bani pot fi adunati? Citeva zeci de miliarde de lei care ar ajunge doar pe-o masea de investitor?
Contractul de fidejusiune/cautiune dintre FNI si CEC, socotit marea speranta a pagubitilor, este, de fapt, un mare fis. Nu pentru ca procesul aflat pe rol nu ar putea fi cistigat de investitori, ci pentru ca suma pe care ar fi obligat s-o plateasca CEC trebuie probata cu acte (lucru extrem de greu, daca nu imposibil) si, oricum, nu ar fi prea mare.
Actele FNI au disparut
Anchetele itreprinse de autoritati i ultimele cinci luni (Ministerul Finantelor, Politie, Parchet, Parlament) au descoperit doar o parte a adevarului despre jaful de la FNI. Conform raportului Comisiei de control a Ministerului Finantelor, i portofoliul fondului mai sunt active i valoare de aproximativ 100 miliarde lei. Ca sa se stie ce valoare ar fi trebuit sa aiba activele FNI, ar trebui sa se cunoasca numarul unitatilor de fond aflate i circulatie la data suspendarii fondului. Raportul mentionat mai sus este ambiguu: potrivit acestui act, la 24 mai 2000, se aflau i circulatie 75.117.285 unitati, i timp ce, numai o luna mai tirziu, numarul unitatilor era mai mic, 74.674.362, desi i aceasta perioada operatiunile fondului erau sistate. De altfel, i raport se pune punctul pe i cind se constata ca nu mai exista decit fragmente din evidentele contabile si din cele privind operatiunile de subscriere si de rascumparare a unitatilor de fond.
Atit timp cit numarul unitatilor de fond nu este cunoscut cu precizie si nu este probat cu acte, nici nu poate fi vorba de emiterea unei note de plata catre CEC. Cu alte cuvinte, cistigarea procesului cu Casa de Economii si Consemnatiuni ar fi doar o inutila victorie de palmares a investitorilor.
Nici investitorii la celalalt fond administrat de SOV Invest nu au motive sa fie optimisti. Autoritatile au abandonat cercetarile dupa ce au constatat ca planul jafului a fost identic celui de la FNI si dupa ce au calculat ca averea FNA este ceva mai mare de jumatate fata de cit se credea, iar numarul unitatilor de fond este aproape dublu fata de cel declarat de administrator. Concluzia este ca fiecare pacalit al FNA mai poate recupera un sfert din ce a investit.