Aceste prognoze nu numai că nu provoacă entuziasm, dar chiar sunt întâmpinate de către Cassandrele autohtone cu mârâieli şi neîncredere.

Delegaţia Fondului Monetar Internaţional a venit în România pentru a face muncă de apostolat. Mai întâi, a acceptat această vizită chiar dacă nu are ca partener un guvern în deplinătatea puterilor. Apoi, au început să se întâlnească cu toată lumea: liderii tuturor partidelor parlamentare, lideri sindicali, patronate. Doar la Patriarhie cred că n-au fost. Până şi Curtea Constituţională a părut impresionată de aceste eforturi şi a judecat mai repede legile aprobate prin asumarea răspunderii, şi nu pe 9 decembrie, aşa cum anunţase iniţial. Sigur, la aceste întâlniri funcţionarii Fondului au avut de-a face şi cu reacţii care i-au făcut să se închine: un lider sindical, de exemplu, Dumitru Costin, le-a cerut celor de la FMI să nu ne mai dea niciun ban, pentru că dorea el să pedepsească pe cineva în acest fel. După ce iniţial acceptaseră un lucru rar în istoria FMI, şi anume ca o parte din bani să nu intre în vistieria Băncii Naţionale, ci să meargă la Ministerul Finanţelor, astfel ca dobânzile la împrumuturile pentru acoperirea deficitului bugetar să fie mai cu faţă umană, acum, funcţionarii FMI vin şi să ne mai tragă de mânecă, şi pentru a-i face pe oamenii politici să înţeleagă faptul că nu are niciun rost să introducă acest acord în ping-pongul politic. Adică ne rugau să avem minima înţelepciune şi să facem un minim efort pentru a încasa şi banii din următoarea tranşă. Evident că şi după aceste dovezi de bună-voinţă se vor găsi destui deştepţi iritaţi de subjugarea ţării în faţa FMI. Deci, una peste alta, FMI pare că vrea să ne ajute mai mult decât vrem să ne ajutăm noi inşine.

O vorbă veche spune că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă; FMI vrea să ne bage şi-n traistă. Pe de altă parte, cam toate prognozele serioase ale unor instituţii financiare internaţionale, mari bănci străine, chiar şi agenţii de rating prevăd că anul viitor economia românească va reîncepe să crească. Agenţia de rating Fitch, de exemplu, pare să fie cea mai optimistă şi vede o creştere de două procente în 2010. Aceste prognoze nu numai că nu provoacă entuziasm, dar chiar sunt întâmpinate de către Cassandrele autohtone cu mârâieli şi neîncredere, în cazul în care nu sunt pur şi simplu ignorate. Oricât de greu ar părea de crezut, cel mai probabil este că anul viitor economia românească va reintra pe creştere, indiferent ce guvern vom avea. Bazele au fost puse din acest an: legea salarizării unice şi cea referitoare la restructurarea agenţiilor reprezintă paşi mari pe drumul eficientizării cheltuielilor publice.

În plus, FMI va veghea ca dezmăţul din 2007 şi 2008 să nu mai poată avea loc, iar în ţările mari criza dă semne de slăbiciune; şi, poate, vom fi învăţat cu toţii că bugetul statului nu e un sac fără fund.

Te-ar putea interesa și: