Activitatea de relocare a fostelor platforme industriale din interiorul Bucureştiului spre periferie a fost prinsă pe picior greşit de criza economică. Proprietarii care visau câştiguri uriaşe din vânzarea terenurilor ocupate de mamuţi de fier, care să le acopere relocarea şi creşterea capacităţilor de producţie, au rămas acum cu buzele umflate şi nici reducerea preţului la jumătate nu îi mai ajută. Chiar dacă atractivitatea acestor terenuri există în continuare, nu se mai găsesc investitori dispuşi să blocheze sume imense de bani în produse care nu le aduc câştig pe termen mediu.

Între 1.500 şi 2.200 de hectare, adică 7-10% din suprafaţa Capitalei, este ocupată de fabrici care fie şi-au încetat activitatea şi au rămas în paragină, fie au fost achiziţionate de dezvoltatori în scopuri imobiliare. Normele Uniunii Europene obligă scoaterea acestor mastodonţi industriali în afara oraşului, dar până în prezent doar 20-30% din proprietarii fabricilor din interiorul Capitalei şi-au anunţat intenţia de relocare.

„Mulţi nu s-au relocat pentru că i-a prins criza. Şi-au luat credite, le-au scăzut comenzile, s-au trezit cu nişte centre logistice gata şi acum se luptă să supravieţuiască“, a declarat pentru capital.ro Cristian Antonescu, managing partner în cadrul ImoInvest.

Fabrici afară din oraş

Peste 40 de fabrici aflate în interiorul oraşului ar trebui să fie relocate, însă nu şi-au anunţat intenţia de a demara acest proces. Unele au fost achiziţionate în ultimii doi ani de diferite companii imobiliare sau fonduri de investiţii cu scop imobiliar, însă procesul de strămutare durează.

Platforme gigantice precum cea a Policolor care ocupă circa 14 hectare de teren evaluate la 35 mil. euro sau a producătorului de pompe hidraulice Aversa din zona Obor, care ocupă circa 10 hectare evaluate la 50 mil. euro, încă domină Bucureştiul.

Exemplele pot continua cu fabrica de pâine Plevnei din zona Grozăveşti care se întinde pe opt hectare, fosta platformă Faur cu nouă hectare, fabrica de morărit şi panificaţie Băneasa din zona Aurogării sau fosta fabrică de reparaţii vagoane IRA Griviţa care are 6,6 hectare.

„Aceste terenuri vor fi atractive tot timpul, însă implică nişte cheltuieli foarte mari din cauza suprafeţelor pe care le au. Chiar dacă acum preţul cerut de proprietari este la jumătate, riscul blocării a 20-30 mil. euro este prea mare. Sunt fonduri de investiţii care au capacitatea financiară de a achiziţiona terenuri, dar se uită la sume de 2-3 mil. euro şi asta la loturi care anii trecuţi se vindeau cu 10 mil. euro“, a explicat  Ionuţ Ciocan, senior consultant în cadrul departamentului terenuri din cadrul DTZ Echinox.

Greu de vândut

O serie de proprietari de platforme industriale funcţionale şi-au blocat relocarea din cauza lipsei ofertelor pentru terenurile pe care le ocupă. Un exemplu concludent este al fabricii Anticorosiv, producătorul de materiale de protecţie anticorozivă, deţinut de fondul american de investiţii Broadhurst. Amerianii au scos la vânzare terenul fabricii care are o suprafaţă de şase hectare la un preţ de plecare de 12 mil. euro şi se confruntă cu lipsa de oferte de achiziţie.

În aceeaşi situaţie se află şi Grupul Energetic Tender, care deţine platforma Vulcan din zona 13 Septembrie. Ei au scos la vânzare o suprafaţă de 3,6 hectare la un preţ de 1.800 de euro/mp. Acestora li se alătură fabrica Titan Mar, deţinută de fostul primar general al Capitalei, Adriean Videanu. O parte din producţia de pe platforma de şase hectare a fost relocată în comuna Chiajna, iar terenul se află la vânzare încă din 2007, însă fără nici un rezultat.

Pe lângă problema blocajului prin care trece piaţa imobiliară, proprietarii acestor fabrici trebuie să se confrunte şi cu suprafeţele mari de teren pe care le deţin şi care sunt greu de vândut într-o singură parcelă.

„Unii vânzători încă trăiesc în trecut, nu realizează că pierd bani, dar depinde şi de presiunea financiară pe care o au. Cred că doar 10-15% din investitorii imobiliari de pe piaţă ar fi dispuşi să aloce bani pentru terenuri, dar numai la preţuri excelente“, a precizat Ciocan. 

Tranzacţii de top

Tranzacţiile care au implicat terenuri ce au aparţinut fostelor fabrici, au intrat în topul celor mai scumpe deal-uri de pe piaţa imobiliară. La nivelul anului 2007 s-au totalizat tranzacţii de peste 230 mil. euro.

Dezvoltatorul israelian AFI Europe a cumpărat o parte din platforma industrială Laromet, respectiv de 15,5 hectare, pentru care a plătit 77,5 milioane de euro. Compania austriacă Real4you a plătit 60 mil. euro pentru şapte hectare de teren ocupat de Electroaparataj, unde intenţionează să dezvolte un mall.

Dezvoltatorul spaniol Gran Via a cumpărat, cu 42 de milioane de euro, de la fondul de investiţii Broadhurst, fosta fabrică Tricodava din cartierul Drumul Taberei, pe terenul căreia urmează să construiască 2.100 de apartamente. Tot, Gran Via a plătit încă 17,5 milioane de euro pentru un teren de 3,1 hectare ocupat de fabrica Frigocom, care va fi demolată şi în locul său vor fi construite 1.400 de apartamente.

„Dacă aceste platforme ajung la un preţ acceptabil o să fie tranzacţionate. Nivelul preţurilor ar trebui să ajungă la minimul din 2005 pentru ca segmentul de terenuri să fie deblocat. Tot ce s-a dezvoltat până acum a fost cu bani de afară şi de la bănci. Când o să avem nişte politici economice corecte o să devenim din nou interesanţi pentru investitorii străini, singurii care pot să ne salveze“, a conchis Antonescu.
0-42880-tabel.jpg
Vedeţi lista completă a fabricilor din Bucureşti care nu şi-au anunţat relocarea
Vedeţi evoluţia preţurilor la terenuri, pe zone, între 1996 şi 2007

Te-ar putea interesa și: