Schema a fost inițial concepută pentru sprijinirea panificației în general, însă, la solicitarea Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase (ROMPAN), fondurile au fost împărțite în două direcții distincte: una pentru modernizarea unităților existente și alta pentru construcția unor fabrici noi.
Scopul este dezvoltarea capacităților de producție pentru a face față concurenței internaționale și pentru a crește exportul de produse românești.
Banii vor fi folosiți pentru modernizarea unităților existente și construcția unor fabrici noi
În prezent, România se confruntă cu un deficit de aproximativ 100.000 de tone în sectorul de morărit și panificație. În timp ce importurile se ridică la circa 200.000 de tone, exporturile nu depășesc 100.000 de tone. Prin înființarea unor noi unități de producție, autoritățile și reprezentanții industriei speră să reducă acest dezechilibru și să contribuie la echilibrarea balanței comerciale.
Potrivit datelor furnizate de ROMPAN, noua schemă de finanțare prevede alocări de până la 10 milioane de euro pentru construcția de unități noi, cu un grad maxim de finanțare de 65%, restul sumei urmând să fie suportată de antreprenori. Pentru modernizarea unităților existente, suma maximă care poate fi acordată este de 3 milioane de euro, cu același procent de cofinanțare. Autoritățile și reprezentanții industriei estimează că, din 2025, ar putea începe efectiv lucrările pentru noile fabrici.
Preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase-ROMPAN, Aurel Popescu, a oferit următoarele informații.
„Avem alocaţi 165 de milioane de euro prin schema DR 23 (din Planul Strategic 2023 – 2027 n.r.). Schema s-a dat iniţial pe panificaţie, modernizare şi unităţi noi. La solicitarea noastră am desfăcut suma în două şi am pus unităţi noi separat şi modernizări separat, astfel încât să facem şi fabrici noi care să se lupte cu concurenţa internaţională, să facem şi export de produse.
Noi dacă prin această schemă realizăm 10 unităţi noi de panificaţie putem merge la export cu produse congelate şi chiar cu produse proaspete şi să echilibrăm balanţa comercială în domeniul nostru”, a explicat Aurel Popescu pentru Agerpres.
ROMPAN atrage atenția asupra riscurilor generate de lipsa unor unități mari de producție în marile orașe
ROMPAN atrage atenția asupra riscurilor generate de lipsa unor unități mari de producție în marile orașe, în special în cazul unor situații de criză. În prezent, Bucureștiul mai are o singură fabrică mare de pâine, în timp ce orașe precum Cluj sau Timișoara nu mai dețin nicio astfel de unitate. În astfel de condiții, fabricile mici nu pot face față cererii în situații de urgență, iar populația ar putea rămâne fără produse de bază.
„Acum suntem în deficit. Noi importăm cam 200.000 tone de produse de panificaţie şi exportăm numai 100.000 de tone. Deci avem un deficit de 100.000 de tone pe care putem să-l umplem. Schema este gata, iar la Adunarea Generală ROMPAN s-a hotărât, împreună cu ministrul Agriculturii, să intrăm din iunie cu această schemă, să devină operabilă şi să primească proiecte. Sunt cereri foarte mari pentru astfel de proiecte. Prin această schemă unităţile noi vor primi până la 10 milioane de euro, cu un grad de finanţare maxim de 65% şi restul pune întreprinzătorul, iar modernizările intră cu o sumă de până la 3 milioane de euro, tot cu un grad de finanţare de 65%. Suntem pe un făgaş bun şi sperăm să începem de la anul construcţii de asemenea unităţi”, a explicat şeful ROMPAN.
Provocările vin și din partea marilor lanțuri de supermarketuri
Totodată, provocările vin și din partea marilor lanțuri de supermarketuri, care organizează licitații la nivel internațional. Pentru a putea participa la astfel de proceduri și a furniza volume mari, cum ar fi o comandă de un milion de chifle pe lună pentru Germania, este nevoie de fabrici mari, complet automatizate. Lipsa acestora limitează șansele producătorilor români de a pătrunde pe piețele externe în mod competitiv.
„Noi am dus o politică în acest fel, pentru că, doamne fereşte de un necaz mare la nivel local sau naţional, în niciun oraş mare nu mai e o fabrică de pâine. În Bucureşti e una singură, în Cluj nu mai e niciuna, în Timişoara nu mai e nicio fabrică mare de pâine. Fabricile mici, la un necaz mare, închid şi pleacă, însă pâinea trebuie să o avem asigurată. Şi mai mult de atât, supermarketurile acestea organizează acum licitaţii internaţionale, nu mai licitează pentru Carrefour România ci pentru Carrefour sud-estul Europei. Şi atunci, ca să participi la o licitaţie ca asta, ai nevoie de unităţi mari. De exemplu, acum avem o cerere de un milion de chifle pe lună în Germania. Cine poate să facă acest lucru? Numai o fabrică mare, complet automatizată”, a completat el.
Situația actuală contrastează puternic cu perioada de dinainte de 1989
Situația actuală contrastează puternic cu perioada de dinainte de 1989, când fiecare județ din România avea cel puțin trei sau patru fabrici mari de pâine, iar Capitala dispunea de câte o unitate în fiecare sector. Acum, Bucureștiul mai are o singură fabrică mare de pâine, aflată în sectorul 4, restul unităților fiind în afara orașului.
„Era întreprinderea judeţeană care avea cel puţin trei-patru fabrici de pâine pe fiecare judeţ. În Bucureşti am avut şapte fabrici mari de pâine, în fiecare sector aveam câte una, iar sectorul doi a avut două fabrici de pâine. Acum mai este una în sectorul patru şi atât. Restul sunt în afara Bucureştiului”, a conchis Aurel Popescu.
