Consiliul Economic și Social(organism fomat din patronate și sindicate de al cărui aviz are nevoie orice lege din România) a avizat deja mai multe modificări ale legii insolvenței care, cel puțin la prima vedere, vor ajuta mai mult statul decât mediul privat.

“ Promovarea acestui act normativ este determinată, în principal, de necesitatea de a eficientiza recuperarea creanțelor bugetare (nr: datoriile pe care firmele insolvente le au către stat). De asemenea, se urmărește evitarea afectării mediului concurențial prin folosirea abuzivă a procedurii insolvenței,  combaterea tendinței unor firme ede a folosi procedura insolvenței pentru a se sutrage de la plata unor obligații către bugetul de stat…”, arată documentul citat.

Concret, una dintre marile modificări pe care preluarea acestui act ar aduce-o legii insolvenței este eliminarea posibilității de a își declara insolvența pentru firmele unde ponderea creanțelor bugetare în totalul masei credale depeășește 50%. Adică acolo unde datoriile firmei către stat reprezintă mai mult de jumătate din totalul datoriilor, societatea nu va mai putea să își ceară insolvența.

În situația de a avea drept creditor majoritar statul se află mii de firme din România pentru care, singura posibilitate va fi radierea sau lichidarea.

Alte două mari modificări vizează atragerea răspunderii administratorului, procedură care se poate finaliza inclusiv cu condamnări penale și care presupune stabilirea evinei pe care administratorul firmei a avut-o pentru ajungerea în incapacitate de plată.  

Astfel, se propune ca valoarea creanței deținute de creditori de la care în sus se poate cere atragerea răspunderii să scadă de 50% la doar 30%, ceea ce înseamnă că se poate atrage răspunderea în mult mai multe proceduri. De asemenea, se cere eliminarea perioadei de 2 ani de la declanșarea procedurii, în care se poate cere atragerea răspunderii.

Specialiștii  constată, pe de altă parte, că statul este principalul păgubit în procedurile de insolvență. Pe cifre, arată documentul citat, valoarea datoriei firmelor către bugetul de stat crește cu 150% față de valoarea datoriilor din momentul declarării insolvenței, fapt care duce cu gândul la faptul că multe dintre firme declară insolvența doar pentru a evita plata taxelor, fără intenții reale de reaorganizare. De altfel, potrivit datelor publicate oficiale, doar 6% din datoriile totale aparțin firmelor care beeficiază de roerganizare, în timp ce aproape 60% vin de la firmele care sunt deja în faliment.  De asemenea , documentul amintește că pragul minim de 40.000 de lei fixat pentru datoria minimă de la care se poate cere insolvența este unul prea mic.

 

 

Cele mai importante propuneri

 

În acest context, se vine cu mai multe propuneri,așa cum am mai arătat orientate în principal spre bnficiul statului și sancționarea debitorului,acolo unde este cazul.  Vă prezentăm mai jos cele mai importante propuneri de modificare:

 

  • Prag maxim de 50% pentru creanțele bugetare atunci când insolvența esete cerută de debitor
  • Administratorul judiciar să fie numit, aleatoriu, din lista practicienilor avizați pe lângă instanță, pentru a evita ca debitorul să influențeze procedura în vreun fel.
  • Administratorul special, numit  de către acționarul debitorului, să nu poată vota în Adunarea Creditorilor
  • Administratorul judiciar să fi sancționat dacă se constată că avantajează debitorul
  • Raportul asupra debitorului să cuprindă și informații referitoare la comportamentul său de plată în raport cu instituțiile statului
  • Să nu se poată deschide procedura insolvenți înaite ca Fiscul să fie notificat
  • Dacă statul dețin mai mult de două treimi din creanțe, judecătorul să fie obligat să decidă, în termen de zece zile, intrarea în faliment
  • Reducerea de la 50% la 30% a valorii creanțelor deținute de persoanele care pot solicita atragerea răspunderii administratorului
  • Renunțarea la termenul de doi ani în care se poate cere atragerea răspunderii administratorului

 

 

 

 


Te-ar putea interesa și: