Evoluția economiei pune în ­stand-by proiectul trecerii la euro

Adoptarea monedei euro este una dintre cerințele pe care le-am acceptat odată cu intrarea în Uniunea Europenă. Dar schimbarea leului cu moneda unică europeană trebuie să ne aducă stabilitate și dezvoltare, nu inflație și dezechilibre, cum s-ar întâmpla dacă am adopta prea repede euro.

În urmă cu zece ani, imediat după aderarea României la Uniunea Europeană, discuțiile legate de adoptarea monedei euro erau la ordinea zilei. Mai mult, părea doar o chestiune de câțiva ani până la momentul în care vom înlocui leul cu euro, o idee care a susținut și creditarea bancară în monedă europeană. Situația din prezent însă, cea după o decadă în care nu am trecut le euro, ne arată că suntem departe de a fi capabili să rezistăm ca economie în Zona Euro. 

Mai exact, mai avem nevoie de 13 ani înainte de a ajunge la 75% din media zonei euro a PIB pe cap de locuitor (raportat la puterea de cumpărare), în condițiile unei creșteri economice egale cu ritmul mediu din perioada 2000-015. Perioada s-ar reduce la nouă ani dacă am reuși o medie de majorare a PIB de 5% anual, după cum arată studiul „România și adoptarea euro“. Experiența statelor care au adoptat deja moneda europeană ne arată că la un nivel mai mic de 75% al PIB pe capita riscul apariției unei inflații ridicate și a unor dezechilibre macroeconomice este ridicat. 

O altă problemă pe care trebuie să o rezolvăm înainte de adoptarea euro este adâncirea diferențelor regionale în ceea ce privește nivelul de trai. „Disparitățile regionale sunt foarte mari. „Avem o medie de 57% PIB/cap de locuitor din media UE, dar regiunea București-Ilfov este la 120%, iar Vasluiul la 20%“, spune Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, care arată că București, Cluj și Timi­șoara ar putea intra de mâine în zona euro, dar restul țării nu.

„Din păcate, dacă ne uităm istoric, disparităţile regionale s-au adâncit în loc să se atenueze, şi toate programele regionale, deşi avem şi un minister dedicat dezvoltări regionale, pare că au eşuat dacă ne uităm la rezultate“, spune Ionuț Dumitru. 

Leu stabil

„România are o structură a economiei foarte diferită de zona euro, cea mai diferită dintre statele analizate de noi. Prin urmare, și din acest puct de vedere România ar avea cel mai mult de pierdut dacă ar renunța la politica monetară independentă în acest moment, cel puțin atâta timp cât nu există instrumente alternative cursului de schimb, instrument pe care l-am pierde odată cu intrarea în zona euro“, spune Aura Socol, unul dintre autorii studiului realizat de Institutul European. 

Printre argumentele în favoarea adoptării se află gradul de euroizare a economiei, aflat la 45% din tranzacțiile denominate în euro din total tranzacții, iar schimbarea monedei ar elimina risul valutar pentru mulți cetățeni. De altfel, multe prețuri, inclusiv dintre cele reglementate sau dintre accize, sunt raportate direct la euro, în ciuda faptului că avem un curs de schimb stabil de mai mulți ani. De asemenea, se poate observ o creștere a ponderii tranzacțiilor în lei, pe fondul scăderii inflației și a dobânzilor. 

Cursul de schimb leu-euro variază de între 4,2 și 4,5 lei/euro de mai bine de cinci ani. Stabilitatea acestuia, coroborată cu reducerea masivă a dobânzilor, este cea care a dus la creșterea creditării în euro. Dar în zona euro „nu poți să intri și apoi să te relaxezi, pentru că pățești ca Grecia și ca Portugalia“, spune și Valentin Lazea, economistul șef al BNR. România, în ansamblu, mai are de recuperat înainte de a intra în clubul țărilor bogate din zona euro.