Europa, în fața unui exercițiu dificil. Tranziția energetică trebuie gestionată în mijlocul unei crize geopolitice

Pe lângă pandemia de coronavirus și crizageopolitică, criza gazelor și a energiei face ravagii în Europa. Analiștii devin din ce în ce mai îngrijorați și susțin că ce va urma ar putea fi cel mai dificil exercițiu de până acum pe care Europa trebuie să îl ducă la capăt.

Europa se confruntă cu un exercițiu dificil de găsire a echilibrului în domeniul energetic, potrivit agenției de rating Scope Ratings, deoarece este nevoită să gestioneze tranziția energetică în mijlocul unei crize geopolitice, arată Money Review. 

„Tensiunile geopolitice în creștere au adăugat o nouă dimensiune pentru tranziția Europei către o economie cu un nivel scăzut de poluare, împingând securitatea energetică și sustenabilitatea mai sus pe ordinea de zi”, notează analiștii de la Scope. Aceștia subliniază că Europa se află într-o poziție dificilă în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei, pe măsură ce tensiunile cu Ucraina escaladează: orice eventuale sancțiuni asupra gazului rusesc vor restricționa fluxurile către Uniunea Europeană pentru o perioadă de timp necunoscută, într-un moment în care stocurile se epuizează în ritm rapid. 

Compania rusă Gazprom a furnizat către UE 146 de miliarde de metri cubi de gaze în 2021, ceea ce înseamnă că este responsabilă pentru aproximativ 35% din gazul natural pe care Europa îl consumă anual.

Dependența de gazul rusesc va crește și mai mult dacă va fi pusă în funcțiune conducta Nord Stream 2.

În același timp, integrarea planificată a gazului în taxonomia UE reflectă rolul acestuia de combustibil de tranziție important în trecerea Europei către o economie cu emisii scăzute.

Prin urmare, dependența UE de gazele de import este de așteptat să crească în continuare, pe termen mediu, deoarece utilizarea cărbunelui și a energiei nucleare este eliminată treptat în unele țări, iar producția internă de gaz continuă să scadă.

„Momentul geopolitic de astăzi subliniază necesitatea unei strategii energetice paneuropene strâns coordonate pentru a îmbunătăți securitatea și sustenabilitatea energetică pe termen lung”, notează analiștii de la Scope.

Prioritizarea și accelerarea acestor eforturi ar transmite și Rusiei un mesaj că escaladarea conflictului cu Ucraina mai degrabă va reduce, în loc să crească, cererea europeană de combustibil rusesc. Și asta, într-un moment în care sectorul energetic rămâne principalul pilon al economiei ruse, exporturile de petrol și gaze către piața europeană aducând în țară venituri de peste 90 de miliarde de dolari în ultimul an.

Poate face față UE unei perturbări a fluxurilor de gaze?

Pe termen scurt, UE ar putea face față unei perturbări pe scară largă a fluxurilor de gaze din Rusia până la vară, pe baza unei soluții combinate formată din importuri mai mari de LNG din SUA și Qatar, valorificarea rezervelor existente în depozite și reducerea cererii, estimează Scope Ratings.

Dar chiar și în acest scenariu, creșterile de prețuri vor fi foarte împovărătoare pentru redresarea economiei europene. În plus, dacă fluxurile de gaze din Rusia sunt întrerupte pentru o perioadă lungă de timp – în funcție și de condițiile meteo – rezervele unor țări s-ar putea epuiza rapid.

Într-un astfel de scenariu, țări precum Germania, Ungaria și Slovacia sunt expuse unui risc mai mare, deoarece gazul natural reprezintă un procent ridicat în mixul energetic pe care îl consumă și sunt puternic dependente de importurile din Rusia.

În schimb, Franța și Spania, cei mai mari importatori de LNG din UE, sunt mult mai puțin dependente de gazul rusesc.

În același timp, Europa este vulnerabilă din cauza nivelurilor scăzute de gaz stocat, care a scăzut la 37,7% din capacitatea totală la 31 ianuarie 2022, față de 51,7% în aceeași perioadă a anului trecut.

Pe baza acestui criteriu, Scope observă că Germania, Austria, Ungaria și Slovacia sunt cele mai vulnerabile într-un scenariu extrem. Totuși, efectele pot fi atenuate într-o oarecare măsură de interconectarea pieței europene a energiei și de posibilitatea redistribuirii între țări a resurselor furnizate.