Rodica Coposu, sora fostului lider țărănist Corneliu Coposu și președinta Fundației care îi poartă numele, a murit joi dimineață. Vestea a fost făcută publică de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu. În urma acestui eveniment, fostul președinte Emil Constantinescu a transmis un mesaj de omagiu, în care aduce în prim-plan implicarea Rodicăi Coposu în păstrarea vie a memoriei fratelui său. Dispariția sa marchează o pierdere importantă pentru toți cei care au sprijinit valorile promovate de Corneliu Coposu.
Moartea Rodicăi Coposu, un moment de doliu pentru cei apropiați
Rodica Coposu, sora cea mai mică a Seniorului Corneliu Coposu, a încetat din viață în dimineața zilei de joi. Anunțul privind decesul său a fost făcut de Ion-Andrei Gherasim, care conduce executiv Fundația Corneliu Coposu.
Rodica a fost una dintre cele mai dedicate persoane în ceea ce privește conservarea memoriei și a moștenirii politice lăsate de fratele său. Pe parcursul anilor, ea a condus Fundația cu responsabilitate și discreție, devenind o figură centrală în activitățile comemorative și educaționale organizate în numele acestuia.
Emil Constantinescu își exprimă respectul și recunoștința
Fostul președinte al României, Emil Constantinescu, a transmis un mesaj în care aduce un omagiu Rodicăi Coposu.
„S-a stins Rodica Coposu, sora Seniorului Corneliu Coposu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNȚCD)”, spune fostul președinte în mesajul său.
În continuare, Constantinescu evocă implicarea acesteia în păstrarea valorilor promovate de Corneliu Coposu:
„Dragostea de oameni, toleranța și devotamentul cu care a păstrat vie memoria ilustrului său frate și moștenirea politică a lui Corneliu Coposu i-au asigurat un loc special în inima mea”, continuă Constantinescu.
Pentru fostul șef al statului, această pierdere este una personală, subliniind legătura strânsă pe care a avut-o cu familia Coposu.
Un drum parcurs alături de surorile Coposu
În mesajul transmis, Emil Constantinescu rememorează momente semnificative petrecute alături de familia Coposu.
„Am fost onorat să le fiu alături surorilor Flavia și Rodica pe ultimul drum al Seniorului, împreună cu Regina Ana și Principesa Margareta, și m-am bucurat de-a lungul anilor de calda lor prietenie”, spune el.
Prezența sa la înmormântarea lui Corneliu Coposu, alături de alte personalități marcante ale societății românești, este evocată cu respect și emoție. Legătura cu cele două surori a continuat de-a lungul anilor, întărind sentimentul de prețuire reciprocă.
Despre o procesiune și o amintire care a rămas
Constantinescu rememorează și modul în care a fost organizată înmormântarea Seniorului Corneliu Coposu, subliniind participarea masivă a românilor.
„Seniorul Corneliu Coposu nu a fost înmormântat cu onoruri naționale, dar sute de mii de români au participat la adunarea de doliu din Piața Revoluției, după o procesiune impresionantă, care a pornit din Piața Rosetti, sediul PNȚCD, și s-a oprit pentru o rugăciune de pomenire în Piața Universității, locul sacrificiului fondator al revoluționarilor din decembrie 1989”, mai menționează în mesaj fostul președinte.
Imaginea acestei procesiuni rămâne un reper al respectului colectiv pentru figura lui Corneliu Coposu și, indirect, pentru cei care i-au fost alături în tăcere, precum Rodica.
Moștenirea spirituală transmisă mai departe
Fostul președinte evocă și cuvintele Seniorului, rostite înainte de moarte:
„Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu este semnificativă”, mărturisea Corneliu Coposu înainte de trecerea sa în legendă.
Constantinescu adaugă că această atitudine a fost dusă mai departe „prin toți cei care au fost apropiați Seniorului și surorilor sale.”
Rolul Rodicăi Coposu, alături de sora sa Flavia, a fost esențial în acest demers de conservare a unei idei și a unei direcții morale.
O amintire personală oferită de surorile Coposu
În finalul mesajului său, Emil Constantinescu evocă un moment simbolic petrecut în anul 2000.
„Rodica Coposu va continua să trăiască pentru mine prin amintirile deosebit de prețioase adunate în întâlnirile noastre.
Printre acestea, scrisoarea care a însoțit butonii de cămaşă ai lui Corneliu Coposu, pe care surorile Flavia și Rodica mi i-au dăruit în 19 noiembrie 2000, la aniversarea zilei mele de naștere:
«Din puținele amintiri rămase de la Cornel, care v-a prețuit și v-a iubit mult»”
