„Ne-am perindat peste 100 de oameni în două zile. Este o comunitate, un proiect curajos de leadership și transformare”, a deschis seara Mugurel Stan. Big Life Project adună antreprenori, lideri, artiști, profesioniști și jurnaliști în jurul unor experiențe de „adevăr radical, conexiune autentică și standarde de viață înaltă”.
Programul din acest an a purtat un titlu ambițios — „Full Permission Life & Outstanding Standards” — și a îmbinat workshop-uri intense, invitați internaționali, o dezbatere de geopolitică, dar și momente de bucurie simplă: „am dansat, am râs”.
În fiecare seară, rubrica „Vieți care inspiră” a adus în față oameni care au modelat generații „prin artă, prin curaj, prin felul în care și-au trăit viața”. În ultima seară, publicul l-a întâlnit pe omul din spatele funcției: „Nu doar fostul președinte, ci omul care a purtat pe umeri soarta unei țări”, a punctat moderatorul.
„Moștenirea (legacy) care nu există” și nevoia de a scrie
„Am ajuns la 86 de ani și m-am întrebat ce rămâne. Respectul de sine ajută pentru tine ca persoană. Dar ce rămâne pentru patria ta?”, a întrebat, retoric, Emil Constantinescu. Fostul președinte a mărturisit că, la 25 de ani de la încheierea mandatului, „legacy-ul” său este încă difuz în spațiul public și că a decis să scrie pentru generațiile care vin „în vremuri mai liniștite”.
Excepția: dialoguri ca acesta, unde moștenirea se transmite prin întâlnirea directă.
De la „toleranță” la „înțelegere”. Și mai departe: „Cultura păcii prin educație”
Una dintre axele serii a fost conceptuală. Constantinescu a trecut de la teoria „smart politics / soft power” (Joseph Nye) la o diplomație culturală centrată pe înțelegerea celuilalt, nu pe simpla toleranță: „Toleranța e doar un pas. Îl accepți pe celălalt, dar nu încerci să-l înțelegi.”
Din această viziune s-a născut un proiect mai ambițios, pe care fostul președinte îl promovează în spații universitare și instituționale: „Cultura păcii prin educație”. Ideea este simplă, dar dificilă în practică: pacea nu se asigură prin documente sau forță, ci prin formare pe termen lung — „de la grădiniță, la școală, facultate, profesie și pe tot parcursul vieții”.
Constantinescu spune că a prezentat proiectul și la Parlamentul European și că există promisiunea (în lucru) a unei decizii de introducere a culturii păcii ca disciplină. Rațiunea e actuală: după iluzia „sfârșitului istoriei”, Europa se află într-un nou Război Rece, cu focare fierbinți „chiar lângă noi”.
Pitești: rădăcina unei misiuni
Pentru a explica de ce „Cultura păcii” și reconcilierea sunt pentru el miezul politicii, Constantinescu a coborât la rădăcini: Pitești, orașul adolescenței sale. „Experimentul Pitești” rămâne, în memoria lumii, cel mai cumplit program de tortură psihologică din secolul XX, o „reeducare” prin distrugerea conștiinței, urmată de forțarea victimelor să devină torționari ai foștilor colegi. „Am cunoscut personal mărturiile celor trecuți pe acolo”, a spus el.
Din acel abis s-a născut ideea că moralitatea publică poate deveni politică de stat. De aici și accentul pe reconciliere după 1989 — nu ca uitare, ci ca refuz al răzbunării: „Modelul românesc de reconciliere, sprijinit moral de Corneliu Coposu, a fost condiția integrării în spațiul euroatlantic. Nu doar criteriile militare sau economice.” Povestea lui Coposu, care își întâlnește pe stradă torționarul și spune „Stai liniștit, nu ne răzbunăm”, a devenit, în viziunea lui Constantinescu, program politic și strategie de securitate.
De ce contează asta la BLP
În logica BLP Trends, tema „Cărările istoriei” nu e nostalgie, ci metodă de leadership. Festivalul își propune „adevăr radical” și „standardele înalte” ca disciplină, nu ca slogan. Iar „Cultura păcii prin educație” este, în fond, un standard: cere o etică a responsabilității aplicată pe termen lung, din școală până în decizia publică.
Constantinescu a fost direct: un președinte — și, prin extensie, un lider — „nu e niciodată în afara programului”; funcția cerea să acționezi, uneori, împotriva preferințelor personale, dacă asta servește interesului național. Exemplul său: refuzul de a-l primi pe Dalai Lama în contextul de atunci, pentru a păstra deschis canalul România–China pe fondul riscurilor venite dinspre Rusia. E o decizie nepopulară, dar coerentă cu ideea de misiune, nu de imagine.
De la răni la instituții: reconcilierea ca infrastructură a integrării
În dialogul cu publicul, fostul președinte a reașezat o piesă pe care narațiunile grăbite o omit: fără reconciliere, NATO și UE ar fi rămas ținte neatinse. Modelele Poloniei, Cehiei sau Germaniei de Est au fost invocate ca precedente: „Fără răzbunare. No avengers”, a fost mesajul transmis liderilor central-europeni, încă din 1990.
În România, povara era dublă: crimele comunismului și rănile proaspete ale Revoluției. „A trebuit să trecem peste — nu să uităm, ci să mutăm lipsa răzbunării din registrul personal în program public”, a spus Constantinescu. Aici, Big Life Project găsește un fir roșu: curajul de a numi rănile și de a construi instituții de încredere peste ele.
Evenimentul BLP Trends a fost organizat de Big Life Project și susținut de:
Simtel Group
Infinity Capital Investments
Asociația Română pentru Energie Verde și Dezvoltare Durabilă (AREVDD)
G Energy Solutions (GES)
ANT Energy
We Love Cars
Digital Work Force
Limitless
Conacul Olarilor
Asociația Ades Pentru Dezvoltarea Economiei Sustenabile
Înregistrarea integrală este disponibilă chiar aici.
