in Raportul Organizatiei Internationale pentru Migratie din 2000, Rominia este mentionata itre principalele trei surse europene de migratie, alaturi de Polonia si Bulgaria, clasindu-se printre fruntase la toate capitolele: emigranti (plecari definitive), imigrarea temporara pentru munca, imigrantii ilegali etc.
in ciuda acestui fapt, Rominia este, probabil, singura dintre tarile candidate la integrarea i U.E. care arata un dezinteres total fata de migratia cetatenilor sai i strainatate. Guvernul Rominiei nu a facut vreodata nici cea mai palida tentativa de evaluare a fenomenului, necum studii ori cercetari, iar evidentele Ministerului de Interne si cele ale Ministerului Muncii sunt de-o pudoare pe care n-o itilnesti nici i statele cu traditie democratica.
Saracia joaca la doua capete: vulgul si elitele
Valul plecarilor definitive s-a mai domolit, dupa recordurile iregistrate i perioada 1990-1993. Nici ratiunile de a parasi tara nu mai sunt aceleasi. Astazi, aproape nimeni nu mai divorteaza de regimul politic. De citiva ani, Rominia a intrat i definitia unei tari clasice de emigratie, cum au fost Italia si Irlanda, la vremea lor. Principalele motive pentru care rominii fug de-acasa au devenit saracia si, respectiv, lipsa perspectivelor de realizare profesionala. Prima cauza roade la baza societatii, din stratul celor multi si disperati de mizerie. Cea de-a doua explica migratia elitelor profesionale.
Asocierea acestor extreme apare si i portretul-robot al potentialului emigrant, relevat de un studiu realizat anul trecut de Institutul National de Marketing si Sondaje (INSOMAR): barbat; 18-44 de ani; muncitor, elev, student sau somer; originar fie din zonele cele mai dezvoltate (Bucuresti, Transilvania), fie din cele mai sarace (Moldova).
Dincolo de aceste trasaturi putin paradoxale, studiul INSOMAR ne ifatiseaza un romin nemultumit de felul i care traieste (80% dintre cei chestionati), de banii pe care-i cistiga, caruia nu i se apreciaza meritele si pregatirea profesionala, se simte permanent stresat, umilit, tratat cu indiferenta si neputincios, incapabil sa-si ofere un trai decent, convins ca i tara asta poti deveni bogat doar daca furi, corupi sau te folosesti de pile, profund nesatisfacut de viata politica, de situatia economica s.a.m.d. intr-un cuvint, gata oricind sa-si ia cimpii.
Directorul executiv al INSOMAR, Razvan Chelaru, arata ca 40% din totalul rominilor intervievati ar parasi tara, i primul rind din cauza nivelului de trai scazut. Doua treimi dintre acestia ar pleca doar temporar, pentru a munci itr-o tara prospera si/sau despre care se stie ca accepta imigranti.
Orice tara i care se pot cistiga bani este o destinatie buna, confirma Dan Pinetta, seful Directiei Generale Comunitati Rominesti din M.A.E. Alte criterii de alegere a destinatiei – existenta unor rude, prieteni sau concentrari de compatrioti i acel loc, cunoasterea limbii, calificarea pentru o anumita ocupatie – sunt strict secundare. Cazul relatat de dl Pinetta este cit se poate de relevant: la poarta Ambasadei Rominiei din Canberra bate itr-o buna zi un grup de turisti, pentru a cere sa li se gaseasca slujbe. Nefiind ei prea convinsi ca nu sta i puterea diplomatilor sa rezolve asemenea probleme, personalul le-a sugerat sa completeze, cu titlu de test, formularul standard aplicat imigrantilor de autoritatile australiene. Rezultatul a fost, fara exceptie, zero puncte. Drept pentru care rominii nostri au parasit ambasada icredintati ca nu ar fi avut nevoie decit de un pic de noroc si nitica bunavointa.
Migratia icepe sa ne coste foarte scump
ingrijorator este faptul ca emigrantul romin tinde sa devina tot mai mult un produs de lux. Cei mai dispusi la a parasi tara sunt tinerii de 18-24 de ani, i primul rind studentii (i proportie de 66% !), alaturi de 50% dintre cei care au absolvit o scoala superioara. Pentru ei primeaza nevoia de realizare profesionala si de recunoastere a muncii si reprezinta cei mai multi din treimea rominilor care ar pleca pentru totdeauna.
Marilena Petrec, Partner Dollar la Express/Western Union, ne semnaleaza cazuri de tineri romini trimisi sa-si faca studiile liceale i SUA. La Boston, de pilda, un asemenea moft costa nu mai putin de 30.000 USD pe an. Fie din disperare, fie prin educatie, gena emigrarii pare sa se instaleze temeinic i ADN-ul tinerei generatii.
La capatul celalalt al ecuatiei gasim politicile statelor puternic industrializate de atragere a unor profesionisti competitivi din tarile de emigratie, cum este si Rominia. Chiar si U.E., i ciuda restrictiilor actuale, va fi nevoita sa ridice barierele pentru un volum anual de 1,6 milioane de imigranti cu permis de munca, pentru a compensa astfel imbatrinirea constanta a populatiei. Domeniile cele mai deficitare acum i tarile U.E. sunt: constructiile, serviciile, comertul si tehnologia informatiei. Un studiu al Universitatii din Londra estimeaza ca U.E. va atrage astfel, i medie, 3% din populatia tarilor candidate, adica peste 6% din forta de munca, i urmatorii 15 ani. Datorita mentinerii previzibile a decalajului economic al Rominiei chiar si fata de tarile din ultima grupa a U.E. (Grecia, Portugalia, Spania), Dorel Ailenei, de la Institutul National de Prognoza, estimeaza ca soldul migrational al Rominiei se va mentine constant i acest deceniu.
Dar, exportind forta de munca i acelasi ritm si ignorind exodul elitelor profesionale, Rominia isi va agrava propriile deficite demografice si isi va compromite sansele de a dezvolta o structura economica moderna.