Două contracte de muncă în același timp. Când este legal și cum trebuie stabilit programul

Un salariu poate să nu fie suficient sau un al doilea loc de muncă poate reprezenta o modalitate de a câștiga experiență într-un domeniu nou. Legislația din România permite unui angajat să aibă simultan două sau chiar mai multe contracte individuale de muncă, inclusiv la același angajator. Există însă o condiție importantă: programele de lucru nu se pot suprapune. În plus, trebuie respectate regulile privind timpul de muncă și perioadele obligatorii de repaus.

Poți avea legal două locuri de muncă

Dreptul de a lucra în baza mai multor contracte este prevăzut expres în Codul muncii. Articolul 35 stabilește că un salariat poate munci la angajatori diferiți sau la același angajator și primește salariul corespunzător pentru fiecare contract.

Din 2022, legea precizează expres și că programele de muncă nu trebuie să se suprapună. Angajatorul nu poate trata nefavorabil salariatul doar pentru că acesta își exercită dreptul de a lucra și în baza altui contract. Există însă excepții pentru funcțiile în cazul cărora legislația stabilește incompatibilități.

Asta înseamnă că un angajat poate avea, de exemplu, un loc de muncă principal și încă un contract part-time, atât timp cât programul este organizat cu respectarea prevederilor legale.

Poți avea două contracte de câte opt ore?

Aici situația devine mai complicată. Faptul că legea permite existența mai multor contracte nu înseamnă că un salariat poate lucra oricâte ore.

Pentru un contract cu normă întreagă, durata normală este de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Codul muncii stabilește, de asemenea, o durată maximă legală de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. În anumite condiții se poate depăși acest prag într-o anumită săptămână, dacă media calculată pentru perioada de referință prevăzută de lege rămâne de cel mult 48 de ore pe săptămână.

Prin urmare, varianta în care o persoană ar lucra în mod obișnuit câte opt ore pe zi la fiecare dintre două joburi ridică probleme evidente din perspectiva limitelor privind timpul de muncă și repausul.

Cum poate arăta programul pentru două joburi

Un exemplu simplu este situația unei persoane care are un contract full-time, de luni până vineri, și dorește încă un job part-time.

Dacă primul program este 08:00–16:00, cel de-al doilea nu poate fi stabilit, de exemplu, între 14:00 și 18:00, deoarece două ore s-ar suprapune.

Un program 08:00–16:00 urmat zilnic de 17:00–21:00 trebuie analizat și prin prisma repausului obligatoriu. Dacă munca se termină la ora 21:00 și următoarea zi începe la 08:00, rămân numai 11 ore între cele două zile de muncă.

Codul muncii prevede însă că salariații trebuie să beneficieze, de regulă, de minimum 12 ore consecutive de repaus între două zile de muncă. Pentru munca în schimburi există o excepție, repausul putând fi de minimum opt ore între schimburi.

Cele două joburi nu înseamnă că dispar perioadele de odihnă

Un alt aspect important este repausul săptămânal. Codul muncii prevede un repaus de 48 de ore consecutive, acordat de regulă sâmbăta și duminica. În situațiile prevăzute de lege, acesta poate fi acordat și în alte zile.

De aceea, scenariul aparent simplu în care cineva lucrează la primul job de luni până vineri și își ia un al doilea job pentru fiecare sâmbătă și duminică trebuie analizat cu atenție: salariatul are în continuare dreptul la repausul săptămânal prevăzut de legislația muncii.

Ce se întâmplă dacă ambele contracte sunt la același angajator

În cazul mai multor contracte încheiate cu același angajator există și jurisprudență europeană relevantă.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat chiar un caz venit din România și a stabilit că, atunci când aceeași persoană are mai multe contracte cu același angajator, perioada minimă de repaus zilnic trebuie analizată pentru contracte luate împreună, nu separat pentru fiecare contract.

Cu alte cuvinte, o perioadă în care angajatul lucrează în baza celui de-al doilea contract nu poate fi considerată simultan perioadă de odihnă pentru primul.

Al doilea job nu trebuie să fie neapărat de patru ore

Un contract part-time poate avea o durată mai mică decât programul clasic de opt ore. Pentru cine are deja un loc de muncă full-time, un al doilea contract cu un număr redus de ore poate fi mai ușor de încadrat în limitele privind timpul de muncă și repausul.

Important este ca programul concret prevăzut de contracte să nu se suprapună și să fie respectate drepturile privind odihna.

Astfel, înainte de semnarea celui de-al doilea contract, nu trebuie verificat doar salariul suplimentar. Orele de început și de sfârșit ale ambelor programe, numărul total de ore lucrate și zilele de repaus sunt la fel de importante. Codul muncii permite cumulul de contracte, dar nu elimină protecția salariatului privind durata muncii și timpul de odihnă.