Doliu în România! Criticul şi istoricul de artă Constantin Prut s-a stins din viață
Joi, 23 februarie 2023, Uniunea Artiştilor Plastici din România (UAP) a anunțat că istoricul și criticul de artă Constantin Prut s-a stins din viață. Acesta a decedat la onorabila vârstă de 82 de ani.
„Uniunea Artiștilor Plastici din România anunță cu profund regret plecarea spre cele veșnice a unuia dintre cei mai cunoscuți și respectați membrii ai săiꓽ criticul și istoricul de artă Constantin Prut.
Născut pe 9 mai 1940, la Ștefănești, în Județul Botoșani, Constantin Prut a absolvit în 1970 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Istoria și Teoria Artei, iar în anul 1988 a obținut titlul științific de Doctor în Istoria Artei al Universității București.
A urmat o lungă perioadă în care a lucrat ca redactor la revista „Contemporanul” și apoi la „Revue Roumaine”. A desfășurat de asemenea o bogată activitate academică în calitate de profesor de istoria artei la Universitatea „Mihai Eminescu” din Bacău, la Universitatea București, la Academia de Arte „Luceafărul” din București, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași și apoi la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Dintre numeroasele lucrări publicate de-a lungul unei impresionante cariere („Fantasticul în arta populară românească” – 1972; „Calea rătăcită. O privire asupra artei populare românești” – 1991 și 2007; „Ion Murariu. Lirism, narație, expresie” – 1999; „Regele Bronz. Monografie Pețer Jecza” – 2007, pentru a cita doar câteva), cea care l-a impus însă în conștiința cititorilor pasionați de artă a fost „Dicționar de artă modernă și contemporană”, o lucrare fundamentală, unică în literatura de specialitate din România.
Prima ediție a apărut în 1982, după exact douăzeci de ani văzând lumina tiparului și a doua ediție, îmbogățită cu peste 1000 de noi articole și peste 600 de ilustrații color și alb-negru.
Astfel, Constantin Prut a format numeroase generații de artiști, studenți și iubitori de artă, a căror recunoștință și respect îl vor însoți pe drumul spre eternitate. Sincere condoleanțe familei, prietenilor și tuturor celor care l-au cunoscut și l-au iubit! Dumnezeu să-l odihnească!”, este mesajul postat pe pagina oficială de Facebook a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAP).
„Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină”, „Nu sunt din domeniu, dar cărțile și școala lui m-au fascinat! Calea rătăcită, un reper în istoria culturii!”, „Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace!”, „Ne doare când pierdem oameni, ne doare și mai tare când pierdem valori! Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, „Drum de Lumină și Pace spre Tatăl Ceresc !” sunt câteva dintre comentariile scrise de oamenii care au aflat nefericita veste.
Doliu în România! Silvia Marinescu-Bîlcu, doamna arheologiei preistorice românești, a decedat
Din nefericire, România a mai pierdut un mare nume în această săptămână. Comunitatea științifică din țara noastră este în doliu după ce Silvia Marinescu Bîlcu, unul dintre cei mai importanți arheologi specializați în preistoria națională, s-a stins din viață.
Aceasta a decedat la onorabila vârstă de 88 de ani. Nefericitul anunț a fost făcut de către Arheologi.ro.
„Cu mare părere de rău, vă aduc la cunoștință faptul că, începând de astăzi (21 februarie 2023), dna Silvia Marinescu-Bîlcu, un adevărat exemplu de ținută morală și științifică, nu mai este printre noi. Mâine (22 februarie 2023), între orele 8 și 19, dna Marinescu-Bîlcu va fi depusă la Biserica Acoperământul Maicii Domnului (biserica de lemn) din Drumul Taberei 28, în apropierea stației Favorit.
Va fi înmormântată la cimitirul Sfanta Vineri. Dumnezeu să o odihnească!”, a fost mesajul postat, marți seară, pe pagina de Facebook „Arheologi.ro”.
Despre Silvia Marinescu-Bîlcu
Silvia Marinescu-Bîlcu s-a născut pe 1 ianuarie 1935 la Brașov. Aceasta a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București, promoția 1953 – 1958. Între 1970 și 1980 a efectuat mai multe călătorii de studii în URSS: Yugoslavia (1969), Turcia (1971), Italia (1972), Polonia (1977), Republica Moldova (1991) și Iran (1996).
Silvia Marinescu-Bîlcu a fost responsabil științific pe următoarele șantiere: Traian (1956-1961), Târpești (1959-1966), Drăgușeni (1970-1985), Bordușani (1986-1999), Piatra Şoimului-Calu (1973-1974), Histria (1955), Bicaz (1958-1961), Căscioarele (1962-1968), Târpeşti (1961-1963), Histria (1965), Topile (1969), Insula La Ostrov pe Lacul Taşaul – Năvodari (1999), Grumăzeşti (1960, 1971-1972), Ghigoeşti-Trudeşti (1969-1970), Hăneşti (1971), Gumelniţa-necropolă și Bârlaleşti, Izvoare (1987-1990), Ciulniţa (1992-1996), Luncaviţa Isaccea (1997-1998) și Bucşani (1998).
Între 1995 și 1999 a fost membru al Consiliului Științific al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, între 1991 și 2000 a fost membră a Comisiei Naţionale de Arheologie. Din 2003 până în 2023 a fost membră de onoare a Research Board of Advisors. Silvia Marinescu-Bîlcu a fost, de altfel, și membru colectiv editorial al revistei „Dacia”, redactor-șef la revista „Studii de preistorie” și membru colectiv editorial la revista „Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos”.
În anul 1981, aceasta a primit premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române.
