Doliu în fotbalul african: Legendarul Ahmed Faras a încetat din viață la 78 de ani

Marocul și întreaga lume a fotbalului african sunt în doliu: Ahmed Faras, una dintre cele mai mari legende ale balonului rotund de pe continentul african, s-a stins din viață. A murit miercuri, la vârsta de 78 de ani, după o lungă suferință. Vestea tristă a fost anunțată de Federația Marocană de Fotbal, care și-a exprimat profunda durere și recunoștință față de un om care a scris istorie cu fiecare pas pe teren.

„Sincere condoleanţe şi întreaga compasiune pentru familie şi apropiaţii defunctului, precum şi pentru toată marea familie a fotbalului marocan”, a transmis președintele Federației Marocane de Fotbal, Fouzi Lekjaa.

Despre Ahmed Faras

Fost căpitan al naționalei Marocului, supranumită „Leii din Atlas”, Faras a fost arhitectul celei mai mari performanțe din istoria selecționatei: câștigarea unicului titlu continental la Cupa Africii pe Națiuni, în anul 1976. Un lider discret, dar impunător, Faras a fost sufletul unei echipe care a inspirat o generație și a transformat visul unei națiuni în realitate.

Pe parcursul unei cariere loiale și strălucitoare, Faras a fost simbolul clubului Jeunesse de Mohammedia, unde a evoluat între 1965 și 1982. A câștigat campionatul în 1980, două Cupe ale Tronului (1972, 1975) și Supercupa în 1975. A fost golgheterul campionatului în 1969 și 1973, cu câte 16 goluri, și s-a retras din activitate cu fruntea sus, lăsând în urmă o moștenire sportivă neprețuită.

În tricoul echipei naționale, Ahmed Faras a strâns 94 de selecții și a marcat 36 de goluri, un record care i-a consacrat numele în istoria sportului marocan. În 1975, a devenit primul marocan și primul arab care a cucerit prestigiosul trofeu Balonul de Aur african, o recunoaștere a talentului său ieșit din comun.

Ahmed Faras va rămâne pentru totdeauna în inimile iubitorilor fotbalului, în special ale celor din țara sa, pentru care a fost mai mult decât un simplu jucător — a fost un simbol al speranței, al perseverenței și al mândriei naționale. Generații întregi l-au privit ca pe un erou, iar imaginea sa în tricoul roșu al naționalei, purtând cu mândrie banderola de căpitan, va dăinui în memoria colectivă a Marocului. A reprezentat Marocul cu o pasiune rară, jucând fiecare meci ca și cum ar fi fost o promisiune făcută poporului său.