Din nou despre manipulare

Discuția despre manipulare în bună măsură ne-a plictisit pe toți. De câte ori apare câte un moment tensionat opinia publică se întrebă dacă a fost sau nu vorba despre manipulare. Intensitatea cu care acest subiect este astăzi dezbătut ne pune pe toți într-o situație cât se poate de ciudată – oare toate erorile sau toate schimbările bruște de politică au fost provocate de controlul ilegitim și uneori chiar ilegal exercitat de către persoane neautorizate, sau mai puțin autorizate asupra acestora?

Am ajuns să ni se pară astăzi că acest tip de realitate s-a născut acum, la sfârșitul secolului XX sau la începutul secolului XXI. Oare este cu adevărat așa? De când au început unii oameni să încerce să îi influențeze în masă pe ceilalți, pentru ca astăzi, aici, nu vorbim despre felul în care în politică sau în afara ei un decident încearcă și eventual reușește să îl influențeze pe altul și nici despre felul în care acest tip de operațiuni au sau nu succes, scrie Vlad Nistor pentru EVZ

Aici încercăm să vedem despre felul în care autoritatea a încercat de-a lungul istoriei să convingă, de ce nu cu metode ilicite masele, fie că acestea aveau sau nu puterea de a decide.

Manipularea politică s-a născut odată cu democrația

În cel mai rău caz manipularea politică s-a născut odată cu democrația, dar este cu mult mai probabil ca ea să fi fost anterioară acesteia. Manipularea este clar o invenție a Greciei antice ca și democrația.

Pentru a fi cetățean la Atena, în gloriosul secol V  A.Chr. existau trei condiții obligatorii: să te fi născut la Atena din oameni liberi fiind bărbat, să ai un lot de pământ indiferent de dimensiuni în proprietate și să participi la apărarea cetății ca membru al Falangei Hoplitice. Deciziile politice fundamentale aveau nevoie de susținerea Adunării Poporului formată din totalitatea cetățenilor atenieni. Votul se lua în Adunarea Poporului pentru că la Atena democrația era directă.