Piaţa imobiliară americană se arată ca fiind prohibitivă pentru oamenii de rând în condiţiile în care accesul la creditul ipotecar are multe oprelişti, iar piaţa chiriilor este mai degrabă una scumpă, scrie portalul financiar Zero Hedge care afirmă că familiile cu greu îşi permit deopotrivă cumpărarea de case, cât şi închirierea.

Cât este avansul în America dat la cumpărarea unei case, a unei garsoniere sau a unui apartament prin credit ipotecar? În medie acesta a căzut la 14,8% din valoarea imobilului, un minim al ultimilor trei ani şi jumătate. Diminuarea acestui cuantum însă este şi unica modalitate prin care familiilor care vor să achiziţioneze o locuinţă li se poate facilita accesarea unui împrumut. Este vorba de o tendinţă. Deja pentru creditele ipotecare garantate de companiile cu capital federal Fannie Mae şi Freddie Mac acest avans scade la 3% sau 5%.

Din ce în ce mai puţini proprietari

Sunt însă celelalte standarde înăsprite după spargerea balonului rezidenţial de la jumătatea deceniului trecut şi după implozia din ipotecar cele care descurajează contractarea de împrumuturi. Un material Wall Street Journal indică faptul că procentajul de 63,7% al americanilor care deţin în proprietate o locuinţă nu este nici pe departe un minim post-bubble. Conform cercetătorilor de la Urban Institute declinul acestui număr ar trebui să continue pentru încă 15 ani, până la un nivel de 62% în anul 2020 şi de 61% în anul 2030, ceea ce ar fi chiar sub reperul din anul 1965. Un verdict dureros al pieţei după ce Administraţiile Prezidenţiale ale lui Bill Clinton şi George W. Bush au promovat timp de 16 ani ideea şi programe care includeau în Visul American deţinerea unei locuinţe.

Multe dintre familiile care se formează în această perioadă sunt ale imigranţilor, în principal de origine hispanică, caracterizate de venituri modeste şi care deţin alte active mult sub media din SUA. Pentru aceştia piaţa rezidenţială ar putea fi de-a dreptul prohibitivă. Ei nu au capacitatea de a economisi sumele necesare achitării unui avans şi sunt cei care deja aglomerează piaţa chiriilor, unde deja preţurile au început să urce. Reglementările stricte pentru contractarea unui credit ipotecar lasă familiile blocate între case pentru cumpărarea cărora nu se pot califica şi chirii pe care nu şi le permit, atrage atenţia Ron Terwilliger, care timp de peste două decenii a condus developerul de apartamente Trammell Crow Residential.

Cât trebuie să munceşti numai ca să plăteşti chiria

Cum este varianta închirierii? Dacă eşti în categoria cu venituri mai modeste, de-a dreptul costisitoare. Câte ore de muncă pe salariul minim îţi trebuie numai ca să plăteşti chiria pentru o locuinţă cu un singur dormitor? Depinde de stat. Câte 50-60 de ore de muncă sunt nivelurile cele mai rezonabile şi acesta este cazul pentru state precum Montana, Oregon, Oklahoma, Idaho, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Nebraska, Iowa, Michigan, Ohio sau Kentucky. Ceva mai dificil este să găseşti o chirie accesibilă în Texas unde ai nevoie de 73 de ore de muncă pe salariul minim, în timp ce în Illionois este nevoie de 75 de ore, în Florida 77 de ore, iar în Pennsylvania 78 de ore. Lucrurile devin dramatice în unele state unde două săptămâni munceşti numai pentru a plăti chiria. Este cazul statului New Hampshire (89 de ore la muncă), al Californiei (92 de ore), al Virginiei (97 de ore) şi al statului New York (98 de ore). Sunt însă şi state unde ai nevoie de cel puţin 100 de ore pe salariul minim pentru a plăti chiria medie: New Jersey, Maryland şi Districtul Columbia unde este capitala Washington. Cel mai costisitor stat din punctul de vedere al chiriilor este Hawaii. Abia cu 125 de ore de muncă la salariul minim poţi plăti chiria lunară în arhipelagul din Pacific.

Te-ar putea interesa și: