Recent, mi-am schimbat slujba, după ce am petrecut mai bine de 13 ani, practic, mai toată viaţa mea profesională de pånă acum (cu excepţia joburilor de student) într-o singură companie. Vă veţi întreba, probabil, cum se poate ca o persoană atåt de fidelă unui loc de muncă să vină şi să vorbească pozitiv despre schimbare. În primul rånd, aş vrea să clarific faptul că nu ţin să fac apologia schimbării locului de muncă, mai ales pe o piaţă în care se pare că goana de la un job la altul a devenit un fel de hobby. Dar vreau să vă încurajez să gåndiţi în general pozitiv despre schimbare, indiferent de circumstanţele în care aceasta are loc – fie că e cazul de a face următorul pas în carieră, fie că organizaţia în care sunteţi trece prin tot felul de schimbări, fie că doar vă gåndiţi la următoarea destinaţie de vacanţă, o schimbare e întotdeauna interesantă.

„Nobody likes change, but a wet baby“ („nimănui nu-i place schimbarea, în afară de un bebeluş care a făcut în scutece“, n.r.). E adevărat, tuturor ne e bine cu un anumit grad de confort, în care ştim cum funcţionează lucrurile şi care e următorul pas pe care îl avem de făcut. Problema cu zona de confort e că, după o vreme, se instalează rutina, începem să ducem lipsa provocărilor care ne fac să învăţăm şi să progresăm. Benjamin Franklin spunea că „eşti terminat cånd ai terminat să te mai schimbi“. De aceea, cred că e important ca atitudinea faţă de schimbare să fie pozitivă şi să căutăm în permanenţă noi provocări: proiecte diferite, audienţe diferite, noi prietenii, noi destinaţii. Cu siguranţă, cei 13 ani petrecuţi la P&G nu ar fi fost atåţia dacă de fiecare dată cånd mi-am pus clasica întrebare „should I stay or should I go“ („să stau sau să plec?“, n.r.) nu ar fi apărut altceva provocator din care simţeam că pot să învăţ. Ce am remarcat eu din schimbările prin care am trecut e cåt de mult poţi să înveţi în perioadele de tranziţie şi ce impact ai în momentul în care vii cu „un ochi proaspăt“ şi doar întrebi „dar de ce aşa?“.

Dar cum rămåne cu schimbările pe care nu le alegem şi care pur şi simplu vin peste noi? Este schimbarea o ameninţare sau o oportunitate? Ambele, bineînţeles. Încotro se înclină balanţa depinde foarte mult de atitudinea noastră. Putem să trecem prin schimbare cu o atitudine de victimă sau putem să ne uităm la ce avem de învăţat, să acceptăm procesul şi să mergem mai departe. Chit că, uneori, schimbarea e dureroasă şi dificilă. Pånă la urmă, depinde de noi ce alegem să luăm din schimbare; rezultatul final implică evenimentele petrecute şi acţiunile noastre.

Care va fi rezultatul procesului de schimbare în care mă aflu acum? Încă nu ştiu, dar ştiu că este un proces din care deja învăţ mult.

Diana Klusch este director de comunicare al A&D Pharma