Claxoanele se aud mai des și mai prelung decât în ultimii ani din 2008 încoace. E semn clar că economia duduie. Duduie și se încinge! Pentru anul acesta a fost anunțată o creștere economică a României printre cele mai mari din UE. Gura de oxigen reprezentată de scăderea TVA a întețit focul de sub cazanul consumului intern. Legea dării în plată a primit din nou aprobarea parlamentului, ceea ce așează creditații în poziția de parteneri ai creditorilor, necum în cea de subordonați ai acestora din urmă. O mulțime de șefi de consilii județene, de primari, de politicieni au ajuns la închisoare sau au probleme serioase cu justiția din cauza corupției. Cu toate acestea, Banca Națională a României avertizează că țara noastră suferă de anumite boli numite elegant „riscuri sistemice“. Mai pe înțelesul tuturor, că toată șandramaua organizării noastre statale s-ar putea să se prăbușească precum cele două turnuri gemene americane la 11 septembrie, cu noi toți înăuntru. Cum se face că acum, când toate arată mai bine decât oricând pentru omul de rând, abia acum când toți am început să simțim pe la propriile buzunare o adiere de prosperitate, Mugur Isărescu se trezește să ne spună că ne confruntăm cu riscuri sistemice?  Răspunsul nu e simplu. Poate are de-a face cu faptul că sunt atinse destul de grav interesele instituțiilor financiare internaționale care controlează azi, sub atenta supraveghere a guvernatorului BNR, aproape toate fluxurile de capital care circulă în economie. Sau poate că bugetul de stat, pus la grea încercare de reducerile de taxe din ultima perioadă, se arată departe de a putea fi încheiat la sfârșitul anului cu un deficit sub 3%, valoare pe care o dădeau ca limită inferioară ultimii doi – trei miniștri de finanțe. Există o listă lungă de motive sofisticate pe care experții în economie le pot aduce drept argumente la îngrijorarea lui Isărescu. Dar mai există unul care mi se pare fundamental. Nimic nu s-a schimbat dramatic în cadrul sistemului care conduce țara. Tot „securiștii“ care se luptă pe ascuns pentru putere dețin principalele mecanisme care produc valoare sau pârghiile acestora. Funcționarii din toate instituțiile publice îngenunchează și astăzi și se închină atotputernicului zeu „Șeful“, în loc să îmbrace armura legilor și să lupte cu sabia competenței. Iar lucrul cel mai grav este că în fața alegătorilor, la vot, partidele vechi trimit tot personaje care miros a incompetență, lichelism și pușcăriabilitate. De ce avem riscuri sistemice? Pentru că noi toți – oameni simpli – acceptăm în continuare la conducere pe cei fără de lege sau onoare. Ne dorim prea mult cu toții să devenim „băieți deștepți“ în loc să ne bucurăm de viață și de lucrurile simple. Cum ar fi un drum de întoarcere de la muncă pe care șoferii să-și zâmbescă, să-și acorde prioritate unul altuia conform legii și să-și respecte poziția în coloană. Așa ar fi mai puțin haos și am ajunge cu toții mai devreme, mai relaxați și în siguranță acasă, la cei dragi.

  Claudiu Şerban, director editorial Capital