Democrație pe picior

Remarcam la un moment dat că deși România reuşeşte să aibă o politică internaţională credibilă, în lipsa unei politici interne de aceeaşi factură – pe toate componentele sale: social, economic, sănătate, educaţie şi justiţie – n-are cum să fie o poveste de succes.

Și statele, în general, când colaborează, au o anumită compatibilitate. Colaborarea e pe mai multe paliere, iar cea din plan economic se numește diviziunea muncii. Așadar, avem o politică externă credibilă, însă cea internă nu seamănă deloc cu ea, ceea ce ne face să fim considerați ciudați. Iar acest lucru se produce din cauza clasei politice conducătoare, organizată pe caste, care face – indiferent de partid – ca pe listele de vot să se strecoare persoane ce nu-s agreate de votanți. Se întâmplă, adesea, ca nimeni de pe buletinul de la scrutin să nu coincidă cu dorințele electoratului, ci doar cu cele de grup, românii neîncrezători să nu participe la alegeri, dar reprezentanții castelor să-i conducă, în ciuda evidentei lipse de legitimitate date de participarea la alegeri a mai puțin de jumătate din populația cu drept de vot.

De fapt, problema nu se pune neapărat în cheia avem candidați indezirabili, ci că ar putea exista unii capabili să întrunească preferințele electoratului, în măsura în care ar exprima idei în concordanță cu ierarhia de valori promovată educațional. Or, în prezent, se vede o discrepanță între aceasta și ceea ce enunță politicienii propuși de caste. Ceea ce vădește o prăpastie între ce oameni politici ar trebui să reprezinte populația și ceea ce i se oferă, context care arată că democrația este greu să se exercite dacă actul propus e viciat. Și atunci, soluția este fie să se renunțe la democrație, fie să se aplice în condițiile în care și-a dovedit eficiența. În fine, peste jumătate dintre români consideră în momentul de față că apartenența la Uniunea Europeană nu-i un lucru bun. De aici se deduce că, și în contextul în care Uniunea e dominată de o filosofie socialistă, românii au o gândire mai social-etatistă, ceea ce-i face incompatibili cu UE. La asta se poate adăuga că aceia care ne-au băgat în spațiul comunitar, pentru a reuși să profităm de organizarea superioară a acestuia, chiar dacă au avut o bună viziune, au făcut-o cu forța, fiindcă se observă un deficit educațional și de conștiință care-i face pe români să respingă valorile europene.

IONUȚ BĂLAN,
analist economic