Ce se poate face cu cele aproape un milion de tone de gunoi care se adună, anual, numai în Bucureşti? De pildă, prin arderea gunoaielor în incineratoare moderne, s-ar putea obţine circa 40 MW, cam cât este necesarul de energie pentru iluminatul public al Capitalei, plus funcţionarea metroului şi a transportului urban.
Dar dacă energia din gunoaie rămâne doar o ipoteză de lucru, transformarea deşeurilor urbane în bani e deja premisa din spatele afacerilor de aproape 700 de milioane de euro – colectare, transport, valorificare şi depozitare -, ale firmelor din piaţa românească a managementului deşeurilor (piaţa e dominată în proporţie de 25% de firmele de salubritate din top cinci: Urban, Romprest, Rosal, Supercom şi Rebu – n.r).
Şi potenţialul de business al acestui domeniu creşte direct proporţional cu procentele care trebuie reciclate, conform cerinţelor europene. Cel puţin în teorie. Concret, dacă „înainte“ de integrarea în UE legislaţia autohtonă impunea producătorilor să recicleze doar 20% din cantitatea de ambalaje produsă şi pusă pe piaţă – procentaj considerat prea mic pentru a fi profitabil pentru companiile de reciclare -, „după“, ţintele minimale de reciclare şi valorificare au crescut gradual în fiecare an, pentru a ajunge la 60% în 2013.
„E o afacere profitabilă, dar în timp“, explică Marin Necula, director executiv al Romprest, vizavi de rentabilitatea unui business în domeniul gestionării deşeurilor. Firma de salubrizare, cu afaceri de aproximativ 44 mil. euro în 2010, a investit numai în ultimii doi ani peste 35 mil. euro exclusiv pentru salubritate, potrivit Adrianei Calcan, director de marketing al Romprest. Bani cheltuiţi pentru achiziţionarea de utilaje specifice, europubele şi containere, dar şi a terenului pe care va fi amenajat „Centrul Verde Romprest“, unde va produce energie din resturile menajere.
Investiţii pe termen lung
Ca orice investiţie în mediu, ţine să precizeze Necula, „trebuie să fie gândită pe termen lung. Şi momentan câştigul e mic în comparaţie cu investiţiile mari care trebuie făcute“. Cât de mic? „În limita a 7%-10%“, răspunde Cristian Lazăr, director de marketing la Urban Râmnicu-Vâlcea, companie care curăţă străzile din sectorul 6 al Bucureştiului. Admite că acest domeniu nu este nici el ocolit de criza economică, efectul principal fiind „scăderea cifrei de afaceri ca urmare a scăderii bugetelor primăriilor (cu 25% pentru cheltuielile cu utilităţile – n.red.) şi restrângerii activităţii multor agenţi economici“. Afacerile Urban au scăzut de la peste 67 mil. euro, în 2009, la 52 mil. euro anul trecut.
O altă realitate a businessului cu gunoaie, în contextul economic actual, este şi întârzierea plăţii facturilor către firmele de salubrizare până la 90-120 de zile. Şi încă ceva:  deşi contribuţia românului statistic la procesul de colectare selectivă a deşeurilor menajere s-ar reduce la separarea, acasă, a gunoiului menajer în funcţie de materiale, obiceiul mai are mult până să devină rutină. Ceea ce are recul direct în business.
Dincolo de barierele pe care le au de trecut în drumul lor, cei implicaţi în gestionarea deşeurilor sunt de acord că afacerile de acest gen sunt, totuşi, o bună oportunitate: e adevărat, costă mult şi se amortizează încet, dar materia primă e sigură şi volumul ei în creştere, ceea ce garantează profitabilitatea lor pe termen lung.
De la teorie la practică
Deocamdată, România are un sistem de gestionare a deşeurilor bazat pe colectare neselectivă (adunarea gunoaielor de-a valma) şi eliminare prin depozitare (în gropi de genul celei de la Glina). Din cele 8,4 mil. tone de deşeuri municipale generate în 2009 (anul ultimelor raportări oficiale), aproape 1,5 mil. de tone au rămas necolectate. Dintre cele care au fost strânse, mai puţin de 8% au fost sortate pe tipuri de materiale şi valorificate. Spre comparatie, în Germania, 65%-70% din deşeurile de ambalaje sunt colectate selectiv, în vederea recuperării.
Aşadar, greul e tot la început. Valoarea totală a investiţiilor pe care România trebuie să le facă pentru a se conforma standardelor comunitare de management al deşeurilor se ridică la aproape 4 miliarde de euro, din care un miliard de euro numai pentru cele menajere. Cea mai costisitoare dintre obligaţiile României europene de a se alinia la standardele vecinilor din Vest este construcţia de gropi de gunoi ecologice. Până acum, Ministerul Mediului a închis peste 130 de gropi de gunoi neconforme,  iar alte 100 de depozite municipale îşi vor sista activitatea treptat, până în 2018. În prezent, numai 20 dintre depozite respectă standardele comunitare de mediu.
Dar până la depozitare, deşeurile ar trebui să fie colectate pe categorii de materiale, pentru a putea fi reciclate. Responsabile pentru amplasarea pe străzi a tomberoanelor speciale sunt autorităţile locale, în parteneriat cu societăţile de salubrizare şi cu firmele special autorizate pentru gestionarea deşeurilor, precum Eco-Rom Ambalaje, Intersemat Bucureşti, Ecologic 3R Brăila, Sota Grup Piteşi sau Eco-X Vrancea. Cum funcţionează, în fapt, acest sistem de transfer de responsabilitate? De exemplu, Eco-Rom, care realizează peste 75% din obligaţia naţională de reciclare, funcţionează ca o „interfaţă“ între producători şi retaileri – care sunt clienţii de la care firma a preluat obligaţia de a colecta şi valorifica în contul lor ambalajele -, şi colectorii de deşeuri, firmele de salubrizare şi autorităţile centrale şi locale.
Toate firmele care au externalizat activitatea obligatorie de reciclare a unor cantităţi din deşeurile produse sau importate puse pe piaţă plătesc o taxă prin care li se garantează că, odată devenite deşeuri, ambalajele sunt colectate şi reciclate de agenţi autorizaţi. La rândul lor, firmele ca Eco-Rom plătesc un anumit tarif către societăţile de salubritate şi de colectare a deşeurilor care trimit spre reciclare deşeurile, în contul clienţilor lor.
Anul acesta, obiectivul de valorificare negociat cu Bruxelles-ul ajunge la 50%. În Bucureşti, Eco-Rom are trei parteneri: Supercom (sectorul 2), Rosal (sectorul 3) şi Urban (sectorul 6). Celelalte două societăţi care au contracte pentru salubrizare cu Primăria generală – Rebu (sectoarele 4, parţial 5) şi Romprest (sectorul 1) – şi-au implementat propriul  lor sistem de colectare selectivă. Toate ­şi-au extins însă serviciile şi în ţară. Rosal, de exemplu, de care se leagă, inevitabil, numele deputatului PDL Silviu Prigoană, nu doar colectează selectiv şi vinde mai departe la reciclatori, ci a intrat şi în businessul de reciclare a maselor plastice, după ce a cumpărat utilaje care transformă PET-ul în fulgi şi pungile de plastic în granule.
Investiţiile Rosal din ultimii trei ani depăşesc 800.000 de euro. Convins că mai e mult până când românii vor învăţa să arunce gunoiul potrivit în cele trei euro-pubele (pentru sticlă, plastic sau hârtie), Bogdan Niculescu, administratorul Rosal, pariază că dacă oamenii ar fi „răsplătiţi“, cu siguranţă ar creşte rata de reciclare la populaţie. Lorita Constantinescu, directorul de comunicare de la Eco-Rom Ambalaje, are altă opinie: „dacă foloseşti ambalaje, ai o responsabilitate faţă de deşeurile astfel generate, eşti obligat să îţi asumi un comportament responsabil, şi nu invers – să fii plătit pentru a fi responsabil“.
În loc de concluzie, când vor ajunge străzile din România să strălucească de curăţenie?
Termenul-limită dat de UE o arată destul de limpede: în 2020. Ministrul mediului şi pădurilor, László Borbély, dă şi el un termen: „În 2015, tot românul îşi va alege gunoiul“.

Cât mai costă mediul

Costurile totale pentru implementarea tuturor normelor juridice de mediu impuse de UE ajung la 29,3 mld. euro pentru perioada 2004-2018.

19,08 mld.euro – Investiţiile în domeniul calităţii apelor cumulează peste 65% din costurile totale pentru mediu şi vizează sisteme de colectare, reţele de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate.

5,26 mld.euro – Controlul poluării industriale vizează termocentralele, combinatele chimice, rafinăriile sau sectoarele de producţie şi prelucrare a metalelor, a cimentului şi a medicamentelor, care trebuie să reducă drastic poluarea.

3,82 mld.euro – Investiţiile pe care trebuie să le facă România pentru managementul deşeurilor merg în special în gropi de gunoi municipale noi, în conformitate cu standardele UE. Totodată, România trebuie să recicleze deşeurile şi să nu mai trimită totul la groapa de gunoi.

1,05 mld.euro – Calitatea aerului se va îmbunătăţi dacă investiţiile se vor axa pe sisteme de producţie cu tehnologii mai puţin poluante, sisteme de termoficare, instalaţii legate de construcţii, care vizează execuţia de clădiri, consolidări şi modernizări.

0,09 mld.euro Revin altor sectoare, deocamdată nespecificate.

700 milioane euro – la atât este estimată valoarea totală a pieţei româneşti de gestionare a deşeurilor