A specula. A trage foloasele dintr-o anumită situaţie, a avea un profit din ceva, a exploata, a înşela pe cineva, profitând de anumite împrejurări, a vinde cu suprapreţ. Aşa defineşte Dicţionarul explicativ al limbii române termenul speculă. La fiecare început de an, unele patronate şi sindicate din industria agroalimentară anunţă scumpiri. De fiecare dată invocă argumente: scumpirea gazelor, scumpirea carburanţilor, iarna grea, seceta, ploile în exces, lipsa subvenţiilor de la stat. Creşteri de preţ mai mici sau mai mari au loc în fiecare an la unele alimente, aşa cum se produc şi ieftiniri.

Datele Institutului Naţional de Statistică (INS) sunt dovada. Dar ce face consumatorul când aude de scumpiri care niciodată nu se văd în statistică sau, cel puţin, nu la nivelul anunţat de reprezentanţii din domeniu? Recordul absolut al scumpirilor a fost anunţat în acest an, în mod aprioric, de către directorul Asociaţiei Producătorilor de Legume şi Fructe Hortifruct. „Va fi o întârziere pe piaţă de cel puţin o lună a producţiei de legume româneşti – salată, roşii, castraveţi şi altele – iar scumpirea va fi de 100%“, declara Cristian Radu la începutul lunii martie. Cu alte cuvinte, şeful Hortifruct anunţa viitorul preţ al legumelor ca şi cum acesta ar fi un preț reglementat, cum e cel al electricităţii sau al gazelor. Nu încape discuţie, negociere, iar despre principiul cererii şi al ofertei – mecanismul de bază pe care funcţionează o economie de piaţă – nu poate fi vorba.

Iarna grea

Producătorii invocă anul acesta, pe lângă problemele care trenează, în mod evident, de 20 de ani în agricultura românească, şi argumentul iernii dure şi târzii. Din cauza zăpezii, serele au fost distruse în proporţie considerabilă, astfel că legumele extratimpurii vor fi mai puţine. Proprietarii de sere se plâng şi că nu pot primi despăgubiri, fiindcă nu le-au asigurat. De ce nu le-au asigurat? „Se asigură orice, dar primele de asigurare erau foarte mari pentru solariile cu lemne, şi asigurătorii nu doreau să le asigure“, explică Daniel Botănoiu, preşedinte al Confederaţiei ProAgro 2011. Tot el spune însă că, dacă fermierul ar lucra într-o formă asociativă, plata primei de asigurare nu ar fi o problemă atât de mare. „Una e să-ţi faci asigurare pentru 200 de hectare, şi alta e să-ţi faci pentru 10 hectare“. Una peste alta, scumpirile par a fi un lucru cert, cel puţin din perspectiva producătorilor. „Legumele extratimpurii vor fi mai rare şi mai scumpe – cele de producţie autohtonă – fiindcă temperaturile foarte scăzute au întârziat evoluţia plantelor. Deci vor apărea mai târziu decât de obicei. Astfel, va exista mai mult loc pentru legumele şi produsele de import“, arăta preşedintele LAPAR, Laurenţiu Baciu.

Faptul că România importă masiv produse agroalimentare nu mai este o surpriză pentru nimeni. Şi anul trecut România a importat mai multe produse agroalimentare, băuturi şi tutun decât a exportat, respectiv 6,8% faţă de 6,4%. Potrivit INS, în primele nouă luni ale anului trecut, România a importat produse alimentare şi animale vii în valoare de 11,58 miliarde de lei (2,75 miliarde de euro), cu 12,7% mai mult faţă de perioada similară din 2010. În condiţiile unui an agricol de excepţie. Soldul negativ este de 4 miliarde de lei (955 de milioane de euro). Prin urmare, este lesne de înţeles de ce „concurenţa“ importurilor îi sperie pe producătorii autohtoni, puţini la număr, oricum.

Partea bună

În privinţa importurilor, cel puţin în momentul de faţă, unii economişti sunt dispuşi să vadă şi partea bună: dacă sunt aduse pe facturi „curat“ şi trimise în hipermarketuri, deci fiscalizate, ele pot regla, la un moment dat, eventualele excese din producţia autohtonă, mai precis pe cele de la comerciantul final, din piaţă. „Putem vedea rolul pozitiv al marilor retaileri, care contribuie totuşi la reducerea preţurilor prin puterea lor de negociere. Practic, ei preiau o parte din aceste scumpiri, determinându-i pe speculanţi să ajusteze preţul“, spune analistul economic Liviu Voinea. Reprezentanţii hipermarketurilor recunosc, la rândul lor, că piaţa românească este atipică. „Se produce extrem de puţin în România şi ești obligat să imporţi foarte mult. Nu există, practic, o piaţă de legume şi fructe“, a declarat reprezentantul unui mare retailer din România, care adaugă că un hipermarket cumpără de la „oricine“, prin negociere. Acesta mai spune că este logic să se producă o aliniere a preţurilor din piaţă cu cele din hipermarket, fiindcă se întâmplă peste tot.

„Interesul nostru este să vindem ieftin, ca să facem volum. Avem suprafeţe foarte mari şi nu ne permitem sincope de consum. În plus, noi plătim toate taxele şi impozitele către stat, ceea ce nu se întâmplă în piaţă. Şi cu toate astea, lumea sare în capul retailerului“.

Şeful Confederaţiei ProAgro 2011 arată că, din 2.500 de hectare de sere, România a mai rămas cu 200 de hectare, din care jumătate sunt performante. „50 de tone de roşii la hectar se produc acum, dar nu avem măsuri de susţinere a politicii agricole. Mai mult, avem încă mentalitatea asta paguboasă legată de ideea de cooperativă, şi-atunci preferăm să vindem la poartă sau la samsari, în loc să ne asociem“, spune Botănoiu. Alţi reprezentanţi ai producătorilor spun că unii au interes să anunţe creşteri astronomice ale preţurilor ca să încurajeze specula şi să creeze aşteptare în piaţă. „Se face foarte mare speculă. Nu ştiu eu cum aş putea să o stopez. Uitaţi-vă pe facturile din vamă, la importuri, au adaos comercial şi de 150%. Aduc o salată cu un leu şi o vând cu 2,5 lei. Producătorii autohtoni niciodată nu au sărit calul la preţuri. Scumpirile acestea se duc la comercianţi. La ăla din piaţă se duc scumpirile, care e evazionistul numărul unu“, punctează şi preşedintele LAPAR.

Statistica bate previziunea

Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii, vede din alt unghi lucrurile şi spune că „nu se va ajunge acolo cu scumpirile“. „Nu există niciun interes al producătorilor să favorizeze importurile, deci să majoreze prea mult preţurile. Sunt anumite zone care au fost afectate, dar acestea se refac. Plus că vorbim despre agricultură sezonieră în România, iar la produsele de bază nu există motivaţii de creştere“, spune Tabără. Săptămâna viitoare, fostul ministru va avea o întâlnire cu asigurătorii pentru a începe construirea unei baze legislative pentru asigurările în agricultură. „Trebuie făcut un scurtcircuit în lanţul de distribuţie de la producător la vânzător. Refuz să cred că legumele extrasezoniere se vor cumpăra la preţuri duble“, adaugă şi Botănoiu.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea la începutul lunii februarie că banca centrală a luat în calcul, pentru noua prognoză de inflaţie, un an agricol normal, având în vedere că 2011 a fost unul foarte bun şi că preţurile alimentare mai degrabă vor scădea. Dincolo de estimările BNR, există datele INS. Alimentele s-au scumpit, în medie, în 2011, cu 6% faţă de 2010. Luna cu cele mai semnificative scumpiri a fost februarie, când preţurile alimentelor au crescut cu peste 8,8% faţă de aceeaşi lună din 2010, deci pe parcursul unui an întreg. Cea mai mare creştere a unui produs alimentar înregistrată în ultimii ani a fost la cartofi, care s-au scumpit anul trecut cu aproape 17% în numai două luni, în condiţiile unei scăderi semnificative a consumului faţă de perioada ianuarie-februarie 2010, cu peste 5%. Faţă de cifrele din statistici, cele anunţate de unii reprezentanţi din piaţa produselor alimentare par fantezii. Liviu Voinea aminteşte că şi anii trecuţi s-au făcut astfel de „anunţuri“, care vor să creeze un anumit sentiment în piaţă. Dar statistica le-a contrazis. „Scopul lor este de a creşte aşteptările inflaţioniste, pe care îşi vor baza deciziile în momentul realizării unei noi modificări a preţurilor“.

Avem încă mentalitatea asta păguboasă legată de ideea de cooperativă, şi-atunci preferăm să vindem la poartă sau la samsari în loc să ne asociem.
Daniel Botănoiu, preşedinte  Confederaţia ProAgro 2011

Putem vedea rolul pozitiv al marilor retaileri, care contribuie totuşi la reducerea preţurilor prin puterea lor de negociere.
Liviu Voinea, director executiv GEA