Nemții sunt cei mai mari cotizanți la fondul european de asistență, având o contribuție de aproape un sfert din suma totală a acestui fond.

Majoritatea analizelor și opinilor arată că Germania este nevoită să sară în ajutorul statelor aflate în dificultate (PIG) pentru că altfel ar dezechilibra moneda euro. Cei de la The Economist sunt de părere însă că adevăratul motiv pentru care Germania este nevoită să scoată bani din buzunar pentru a acoperi găurile apărute în urma greșelilor făcute de irlandezi, portughezi și greci, este expunerea mare pe care o au băncile germane în aceste state.

Astfel, sistemul bancar german are o expunere de 230 de miliarde de euro în cele 3 state, ceea ce înseamnă că nemților le este mai la îndemână să scoată 50 de miliarde de euro pentru Fondul European de Stabilitate Financiară decât să suporte consecințe ale unor eventuale incapacități de plată ale acestor state care ar avea urmări serioase asupra băncilor sale, deși doar 12% din expunerea de 230 de miliarde de euro are rădăcini în datoria suverană.

Statele Unite se află în aceeași situație. Prin intermediul Fondului Monetar Internațional, acestea sunt nevoite să dea pentru PIG 14 miliarde de dolari, însă expunerea băncilor americane în aceste trei state se ridică la aproape 144 de miliarde de euro.

Așadar, spun cei de la The Economist, adevăratul ajutor al Germaniei este îndreptat de fapt către băncile sale, cu grad de expunere în cele trei state europene aflate în dificultate.

Și, ce este mai interesant de remarcat este că băncile germane mari precum Deutsche Bank și Commerzbank nu au expunere foarte mare (doar 6 miliarde de euro). Restul de bani reprezintă expunerea băncilor mici care ar fi mai uşor măturate de un eventual faliment.