Experienta ultimilor zece ani a economiilor in tranzitie arata ca in aceste tari cresterea economica are acelasi trend cu intrarile de investitii straine directe.
Daca inainte de 1989 in aceasta zona forma unica de investitii straine erau societatile mixte (joint-venture), ulterior, o data cu declansarea reformei economice si inceperea privatizarii, s-a deschis o vasta piata pentru investitii directe si de portofoliu pentru capitalurile din strainatate.
Ce ii atragea pe ei incoace erau forta de munca bine calificata la un pret scazut, pietele de desfacere cu potential pe termen lung si posibilitatile de acces la resurse naturale bogate.
De remarcat este trendul diferit al celor doua feluri de investitii straine. Daca in 1998 investitiile directe au crescut cu 5,9% in Europa Centrala si de Est, atingand un volum de 23,7 miliarde USD, investitiile de portofoliu in zona au scazut, inclusiv sub efectul crizei de la bursele asiatice, care sau extins pana in Rusia si Brazilia.
Cronologic, investitiile directe au venit mai intai pe calea privatizarii si apoi sub forma de investitii noi (greenfields). Unele tari care s-au grabit in privatizare, cum este Ungaria, au utilizat preponderent selectia investitorului prin licitatie, dupa pretul oferit. Alte tari au utilizat metoda cupoanelor sau MEBO, ca prime forme.
Gabor Hunya, de la Vienna Institute for International Studies, constata ca in Ungaria investitorii straini detin in prezent controlul in industria prelucratoare, sectorul financiar-bancar si comertul de distributie. Ponderea investitiilor straine in PIB a atins in 1998 nivelul cel mai ridicat din zona – 38,5%, mult peste media mondiala de 15%. O tactica similara a adoptat Estonia, care in primii ani de dupa 1990 a desfasurat o politica rapida de privatizare, atingand o pondere de 35% a investitiilor straine in PIB in 1998. De remarcat in aceste tari este ca dupa transferul profitului in tarile de origine ale investitorilor, indicatorul statistic PIB/locuitor se micsoreaza simtitor.
In Europa Centrala o atractie a constituit-o proximitatea pietei unice a UE, cu o mare capacitate de absorbtie pentru care se puteau produce local, cu forta de munca bine calificata, la un pret de cost scazut, marfuri de export.
SUA a facut cele mai mari investitii in Polonia si Slovenia. De asemenea, resursele naturale ale Asiei Centrale au atras investitii ale societatilor americane multinationale in petrol si gaze in Azerbaidjean si Kazahstan sau industria aurifera in Kargastan. Vecinatatea cu Grecia si Turcia a facilitat investitii ale acestor tari in Romania si Bulgaria. O situatie aparte are Cipru, cu numeroase investitii in tarile din zona, explicabile prin regimul fiscal atractiv.
Monopolurile ridica
tarifele in Europa de Est
Dar cum Germania este principala forta a Uniunii Europene, este evident ca are pozitia de lider al investitiilor in tarile asociate UE, astfel ca tehnologiile, tipul de organizatii, institutiile si cultura transferate sunt preponderent de tip german.
In context, amintim ca o ancheta in randul firmelor germane prezente in Romania a constatat optiunea acestora pentru investitii in obiective noi: greenfields. In acest caz, exigentele cu privire la mediul de afaceri devin mult mai importante.
Spre exemplu, restrictiile mentinute cu privire la proprietatea asupra pamantului in Polonia si Slovenia au franat investitiile in agribusiness.
Dat fiind faptul ca marile companii multinationale nu isi permit sa incalce normele locale, formele de stimulare a investitiilor au devenit tot mai transparente, codificate prin norme perene cum ar fi:
– acordarea automata de facilitati, nu la cerere;
– posibilitatea de amortizare accelerata a imobilizarilor corporale;
– posibilitatea de inregistrare a pierderilor;
– relaxarea privind limitele cheltuielilor de calatorie, publicitate.
Un studiu al Grupului de consultanta pentru investitii straine in Europa si Asia Centrala din Banca Mondiala constata ca, spre exemplu, inregistrarea unei firme dureaza trei zile in Lituania si trei luni in Slovacia (fara sensibilizare).
In Bulgaria, practica vamala variaza de la o frontiera la alta, iar in Romania proliferarea de noi taxe si contributii aplicate producatorilor face dificila stapanirea legislatiei, fiind necesara asistenta de lunga durata din partea unor experti fiscali.
Mentinerea monopolurilor asupra utilitatilor se arata in studiu conduce la tarife ridicate pentru functionarea firmelor straine.
Un alt aspect al costului tranzactiei il constituie posibilitatile de aprovizionare de pe piata locala – capacitatea multinationalelor de a gasi pe piata locala furnizor la nivelul corespunzator de calitate si cu responsabilitatea impusa de prestigiul firmei.
Nu in ultimul rand, conteaza capacitatea functionarilor guvernamentali de a sustine negocieri la nivelul si experienta expertilor firmelor multinationale, care au facut achizitii si preluari pe toate meridianele globului.
De unde nevoia unei asistente a reprezentantilor guvernului, de genul celei folosite in prezent in Romania pentru privatizarea celor 41 de mari intreprinderi.
Dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, desi costisitoare si dificila, merita efortul, datorita efectelor favorabile asupra dezvoltarii economice.
Este vorba de: accesul la tehnologii moderne care, in buna masura, devin, prin masa critica a resurselor implicate in cercetare-dezvoltare, un patrimoniu al multinationalelor; de accesul la retelele internationale de marketing si promovare ale marilor firme; de capacitatea de finantare a acestora ca o alternativa la creditele guvernamentale.