Când vine vorba de gastronomie, amestecarea ingredientelor este esențială. Și așa cum pictatul și sculptatul se învață, la fel și gătitul. Mai mult, cursurile specializate, organziate în România, suplinesc cu succes prima lecție de gătit ca la mama acasă. Iar acasă poate însemna orice colț al lumii.
Săptămânal, în diferite ateliere din București șase-zece oameni învață să gătească. Unii sunt interesați de bucătăria asiatică, de cea mediteraneană, alții de dulciuri. Iar acești oameni nu sunt cei care se pregătesc să se angajeze în străinătate pe un post de bucătar, ci oameni tineri, angajați ai multinaționalelor, cu pregătire de economiști sau informaticieni cu venituri medii spre superioare, dar cu multă pasiune pentru gastronomie.
Oameni cu poftă de bien vivre, după cum ar spune Raluca Ichim, proprietara Societe Gourmet, un hobby devenit afacere. „Am fost la un atelier de ciocolată în Londra și am început să mă întreb de ce la noi nu se poate să avem așa ceva. Cel mai greu a fost să găsesc persoana potrivită cu care să pornesc proiectul“, explică aceasta pentru Capital. Persoana potrivită s-a dovedit a fi chef-ul Daniel Wendorf, alături de care în fiecare duminică, uneori și sâmbăta, îi învață pe amatorii de gastronomie din București cum se fac pralinele, sushi sau  chutney de mango.
„Cursurile înseamnă trei ore de gătit. Teoretic, o altă oră o păstrăm pentru a lua masa, dar ne întindem la vorbă și uneori plecăm și seara acasă“, completează Raluca Ichim. La Societe Gourmet, prețul unui curs este de aproximativ 250 de lei. Există însă și abonamente pentru patru ședințe, cu prețul de 900 de lei. Lunar, atelierul de gătit atrage 40-50 de persoane.
La mare cerere este bucătăria me­diteraneană, mai ales în rândul băr­baților. „Cred că pasiunea pentru gastronomie a fost insuflată de expați. Aceștia au obiceiul să organizeze mese cu echipa cu care lucrează și, încet-încet, am prins și noi gustul“, spune Anca Pleșca, administratorul Fiorarte. Aici, un curs standard de bucătărie mediteraneană costă 280 de euro pe lună, cu o frecvența de o ședință pe săptămână, când se gătesc patru rețete. Grupurile sunt formate din șase persoane, iar absolvenții primesc o diplomă onorifică, numai bună de agățat în propria bucătărie.
Tot bărbații sunt cei pasionați și de bucătăria asiatică. La urma urmei, cât de greu poate fi să prepari sushi sau miso, mai ales când vine la pachet și cu o lecție de japoneză? „Avem economiști care vin la cursurile noastre, îmbină utilul cu plăcutul pentru că orele sunt ținute de profesori de limba japoneză, dispuși să-i învețe pe tineri și ceva din cultura gastronomică a țării“, declară reprezentantul Școlii Japoneze. Cursurile costă 60 de lei de persoană, durează câteva ore și se țin în weekend.
Teambuilding la cratiță
De la gătitul individual până la cel în echipă, nu a fost decât un pas. Corporațiile au „mirosit“ noul hobby al angajaților, prin urmare teambuildingul clasic a fost înlocuit  cu unul la cratiță. Mai mult, atelierele de gătit sunt asociate cu degustări de vinuri, iar socializarea dintre șef și subaltern este mai bună ca niciodată. Chiar dacă pentru antreprenorii din domeniu astfel de clase nu au o frecvență regulată, încasările nu sunt de neglijat. Iar clienții revin întotdeauna, fie singuri, fie cu colegi.

200 euro este taxa de participare la un curs de bucătar amator, organizat de THR, sumă similară și pentru curs de „modelarea ciocolatei“