Al Doilea Război Mondial a năvălit în studiourile cinematografice de la Hollywood a doua zi după atacul de la Pearl Harbor, scrie National Interest .„Hollywood-ul a devenit o tabără militară. Camioanele și șoferii studioului transportau trupe și echipamente ale armatei, recuzita de arme și muniție ajuta la fortificarea posturilor de-a lungul coastei de vest”, scrie Bruce T. Torrence, în cartea ”Hollywood: Primii o sută de ani”.

Echipamentul de la Hollywood, mobilizat pentru armată

Studiourile de film și-au mobilizat echipamentul de stingere a incendiilor, iar nisipurile din fața luxoaselor vile din Malibu Beach erau împânzite de soldați. Producătorii și oamenii cu bani de la Hollywood își donau întreaga flotă Gardei de Coastă. Majoritatea studiourilor au construit rapid adăposturi antiaeriene. Unele erau echipate cu cărți, cu piane și chiar cu tonomate.

În paralel, studiourile scoteau pe bandă scenarii de film cu titluri precum „Sunday in Hawaii”, „Wings Over the Pacific”, ”Yellow Peril” și ”The Stolen Bombsight„. Toate cu tematică de război și cu eroi americani împotriva inamicului japonez. Șase studiouri de la Holywood concurau pentru titlul „Remember Pearl Harbor„. Dar, inițial, nu era permisă instalarea camerelor de filmat în apropierea rezervațiilor militare, digurilor sau a uzinelor militare. Paramount a reușit să încheie un acord cu Marina. De exemplu, Paramount nu a avut voie să filmeze o producție de război lângă o instalație aeriană navală. Tehnicienii de studio au construit o pistă de aterizare de lut, de 4.000 de metri în deșert, pe care, ulterior, Marina SUA a continuat să o folosească.
Apoi a venit o lovitură guvernamentală care a provocat panică printre vedete și directori. La 27 octombrie 1942, guvernul a anunțat înghețarea salariilor. Care urmau să fie limitate la 25.000 de dolari pe an începând cu 1 ianuarie 194 (in condițiile în care unii angajați câștigau și 200.000 de dolari pe an). Iar unui studiou i se permiteau cheltuieli de doar 67.000 de dolari pe an.

Primul film în care s-a amintit despre Pearl Harbor a fost „A Yank on the Burma Road”, din 1942. Eroul, citind o scrisoare de acasă, murmura: „Au bombardat Pearl Harbor, nu-i așa?”

Lipsă masivă de vedete

Studiourile s-au confruntat și cu lipsa unor vedete de primă mărime, după ce actori ca James Stewart, Clark Gable și Henry Fonda s-au înrolat în armată. Iar actorii care să interpreteze rolurile dușmanilor nemți și japonezi se numărau pe degetele de la o mână. S-a apelat la mulți refugiați. De exemplu, în celebrul Casablanca (1942), Peter Lorre a jucat rolul lui Ugarte, omul care ucide doi curieri nemți. Lorre era evreu și părăsise Germania după venirea lui Hitlerla putere. Maiorul Heinrich Strasser, era și el tot un actor refugiat, actorul Conrad Veidt. Cel mai greu de găsit erau însă actorii care să poată interpreta soldați japonezi, marinari și spioni.

Multe dintre starurile feminine de la Hollywood au fost implicate în război și altfel. Au devenit celebrele pinup-girls, ale căror fotografii erau agățate la pat de soldații americani, oriunde se aflau. Divele de la Hollywood se implicau și în colectarea de mașini de scris pentru militari (Maureen O’Hara) până la realizarea de postere despre salvarea fierului vechi (Rita Hayworth).
Apoi, Cantina de la Hollywood a fost o creație unică, pentru a oferi mâncare, dans și divertisment militarilor.

Dar Hollywood-ul se ocupa de divertisment, dar și de propagandă. Regizorului Franck Capra (”Viața e minunată”, Pentagonul i-a cerut direct să facă o serie de filme documentare pentru a explica soldaților americani de ce luptau. În ciuda politicii armatei și a rezistenței considerabile a unor ofițeri, a reușit să facă seria de filme de propagandă Why We Fight. „Uzina de vise” de la Hollywood a contribuit semnificativ și prin implicarea directă și indirectă a vedetelor. Care au adunat miliarde de dolari în obligațiuni de război.