Cum funcţionează planul de salvare a monedei euro

Miniştrii Finanţelor din Uniunea Europeană, reprezentanţii FMI şi şefii marilor bănci centrale au elaborat un pachet de intervenţie de urgenţă în valoare de circa 750 miliarde euro (1.000 miliarde de dolari), menit să stabilizeze pieţele financiare şi să rezolve criza din Grecia. Cum funcţionează acest plan?
Primul palier al planului este reprezentat de Comisia Europeană, care, împrumutându-se de pe pieţele externe cu o garanţie din bugetul comunitar, va putea să acorde

Miniştrii Finanţelor din Uniunea Europeană, reprezentanţii FMI şi şefii marilor bănci centrale au elaborat un pachet de intervenţie de urgenţă în valoare de circa 750 miliarde euro (1.000 miliarde de dolari), menit să stabilizeze pieţele financiare şi să rezolve criza din Grecia. Cum funcţionează acest plan?

Primul palier al planului este reprezentat de Comisia Europeană, care, împrumutându-se de pe pieţele externe cu o garanţie din bugetul comunitar, va putea să acorde sprijin financiar de 60 de miliarde de euro statelor din zona euro care ar putea avea nevoie, o sumă destul de mare dar care ar putea să fie insuficientă.

Cel de-al doilea palier al planului va fi  reprezentat de o societate creată special pentru a se împrumuta de pe pieţele externe cu garanţii luate din bugetele statelor membre şi care ar putea acorda împrumuturi acestor state în funcţie de aportul pe care îl au în bugetul Băncii Centrale Europene. Această societate de drept privat luxemburghez va fi capabilă să împrumute până la 440 de miliarde de euro statelor care vor solicita împrumut. Aşadar, până acum, este vorba despre 500 de miliarde de euro mobilizabili. La această sumă se adaugă un fond de 250 de miliarde de euro din partea FMI.

De unde sunt aceşti bani?

În cadrul planului adoptat la începutul acestei săptămâni, vorbim despre bani virtuali şi mobilizabili, nu mobilizaţi. De asemenea, vorbim despre sume împrumutate şi care vor fi rambursate cu dobândă. Banii vor fi utilizaţi doar în momentul în care situaţia o va cere.

Practic, suma de 750 de miliarde de euro reprezintă plafonul maxim de sprijin financiar pe care Uniunea Europeană îl poate acorda zonei euro. Conform unei estimări sumare a presei internaţionale, Italia, Spania şi Portugalia ar putea avea în 3 ani nevoie de un ajutor de maximum 500 de miliarde de euro, în cazul în care problema cu datoria publică se agravează.

Ideea care a stat la baza planului a fost ca statele aflate în dificultate să nu se mai împrumute direct pe pieţele externe din cauza lipsei de credibilitate pe care o au, lipsă de credibilitate care duce la creşterea dobânzilor la aceste împrumuturi. În locul statului respectiv se va împrumuta acea societate de care aminteam mai sus, care va reprezenta o entitate credibilă din cauza garanţiilor financiare pe care le prezintă.

Astfel, nu mai avem de-a face cu un împrumutat care ar putea fi insolvabil, ci cu un organism care are „în buzunar” o sumă de bani şi care este, în consecinţă, solvabil.

S-au terminat problemele din zona euro?

Faptul că reacţiile în urma anunţului făcut ieri privind planul de salvare a zonei euro au fost atât de îmbucurătoare, nu înseamnă că pericolele din zona euro s-au terminat. Există posibilitatea ca în momentul în care se va pune problema activării acestui plan, adică atunci când statele din zona euro să pună bani pe masă pentru garanţii, să existe guverne care să nu fie capabile să ia anumite măsuri impopulare şi de austeritate, care s-ar putea impune la momentul respectiv.

„Prin stabilirea unui fond de 750 miliarde euro pentru bailout-ul Greciei şi ajutorarea altor guverne aflate în dificultate, Germania şi alte state europene puternice urmează un vis – o monedă europeană unică şi unitate largă în Europa – care ar putea să nu-şi găsească locul în realitate”, a declarat Peter Morici, profesor la Universitatea Maryland din SUA.