Banii sunt în vânt. Aceasta a fost deviza, dar şi amăgirea celor care în ultimii ani şi-au îndreptat atenţia asupra dezvoltării centralelor eoliene. Din 2007, an în care a fost aprobată Strategia Energetică a României, şi până în prezent sute sau chiar mii de români sau străini au văzut această sursă de energie ca fiind El Dorado, numai că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. În cadrul unui eveniment organizat de Transelectrica şi The Diplomat, dezvoltatorii de parcuri eoliene au menţionat câteva din problemele cu care se confruntă.

Adrian Borotea, director de afaceri corporatiste al CEZ România, compania care are cel mai mare parc eolian din România, a spus că este foarte greu de aflat cine sunt proprietarii terenurilor pe care se doreşte amplasarea eolienelor. La rândul său, Adrian Goicea, şeful Iberdrola România, care are în intenţie construirea celui mai mare parc eolian de pe piaţa locală, a afirmat că, până în prezent, au întâmpinat multe greutăţi, menţionând achiziţia de terenuri, schimbarea destinaţiei terenurilor de către autorităţile locale şi dorinţa proprietarilor de a se îmbogăţii  prin vânzarea terenurilor. „Când se iveşte ocazia de a câştiga un ban în plus, supralicitează“, a spus el. Aceste probleme sunt solvabile în concepţia directorului general al Verbun România, Ovidiu Pop, care a explicat că principala problemă a investitorilor este asigurarea schemei de finanţare. „Cheia succesului este finanţarea şi partenerii“, susţine Pop.

Câţi MW din vânt ne permitem?

Răspunsul la o astfel de întrebare este greu de dat, având în vedere că nu avem un orizont de timp şi că predictibilitatea în România este greu de menţinut. Totuşi, până la 24 noiembrie 2011, contractele de racordare însumau 8.534 de MW, iar avizele tehnice de racordare totalizau o putere de 9.032 MW, conform datelor comunicate, în cadrul evenimentului, de către Octavian Lohan, directorul general adjunct. Spre comparaţie, în prezent, în România capacităţile totale de producere a energiei electrice se ridică la aproximativ 20.000 MW. „Multe dintre proiectele eoliene care au primit avize sau contracte de racordare au fost deja prelungite, iar foarte multe cred că au fost abandonate“, a spus reprezentantul Transelectrica. El a precizat că fondurile disponibile pentru investiţiile necesare preluării energiei produse de parcurile eoliene sunt limitate, iar Transelectrica nu are, în prezent, aceste sume, estimate la circa 500 milioane de euro.

„Nu avem bani să facem 1.000 de kilometri de linii, plus staţiile necesare“, susţine Lohan. Mai mult, Transelectrica este mult mai afectată de legislaţia precară în domeniul exproprierilor de terenuri. „Avem o investiţie pe care nu reuşim să o punem în funcţiune. De trei ani ne judecăm pentru terenurile necesare instalării a 12 stâlpi şi riscăm să fie furate cablurile de acolo“, a explicat Lohan. 

O altă problemă a investitorilor în eoliene constă în faptul că schema de sprijin s-ar putea reduce, întrucât oficialii de la Bruxelles au dubii referitoare la o eventuală supracompensare a investitorilor în producţia de energie din surse regenerabile. Primele investiţii unde se va aplica o reducere a numărului de certificate verzi va fi solarul, unde se acordă șase certificate pentru un MW produs.

Nu putem prelua în sistem cât se poate produce din surse regenerabile, producţia va fi limitată.
Octavian Lohan, director general adjunct, Transelectrica