Pe ansamblu, cam 75% din economia globală arată o tendința ascendentă, ceea ce nu s-a mai întâmplat de dinainte de criză.  Șomajul este de asemenea pe un trend descrescător, inclusiv în Europa. În fapt, șomajul din zona Euro a atins cel mai redus nivel din ianuarie 2009.

Toate bune și frumoase din această perspectivă. Ce nu trebuie să uităm însă este că aceste veșți bune vin într-un cadru global deosebit de favorabil. Condițiile financiare globale sunt relaxate la un nivel istoric, în contextul unei inflații endemic reduse în țările dezvoltate.   

Uitându-ne însă într-un cadru istoric mai lung, creșterea economică este mai fragilă decât la prima vedere. În fapt, pentru țările avansate, dar și pentru multe țări emergente, ritmul de creștere actual este seminficativ mai scăzut decât în decadă de dinainte de criză.

Poate și mai importantă de evidențiat este distribuția inechitabilă a beneficiilor creșterii economice pentru diferite categorii sociale. Mai mult ca oricând în istoria recentă, inegalitatea de venituri și de oportunitate  au crescut la nivel global, generând anxietate și frustrare pentru categorii importante de populație și determinând răspunsuri populiste și politici nesustenabile din partea politicienilor.

Condițiile financiare favorabile au contribuit de asemenea la instalarea unui spirit de automultumire printre decidenții de politici publice. Inclusiv în Europa, nefiind presați de realitate, aceștia au amânat agende de reforme structurale importante, cu impact pozitiv asupra potențialului de creștere al acestor economii pe termen lung. Multe țări europene cu structuri economice rigide și îndatorare suverană excesivă nu au folosit spațiul dat de condițiile financiare laxe și de dobânzile scăzute la niveluri istorice pentru a-și resuscita economiile suferinde.

Știm cu toții proverbul: “să-ți faci iarnă car și vara sanie”. Așa ar trebui să fie și cu economia. Contextul economic pozitiv îndeamnă la acțiune: nu există perioadă mai propice să schimbi lucrurile decât atunci când sunt vremurile bune.

 

Dar ce înseamnă să schimbi, când vine vorba de reforme? În primul rând, avansul limitat al productivității și îmbătrânirea populației, în special în țările dezvoltate, impun o aplecare serioasă acum asupra calității educației și calificărilor și a egalității de șanse. Salariile reale cresc totuși modest, șomajul în rândul tinerilor rămâne ridicat, iar automatizarea amenință din ce în ce mai multe locuri de muncă. Răspunsul trebuie să fie investiția în dezvoltarea umană –programe de calificare și recalificare; educație continuă și programe specifice țintite către categoriile defavorizate, pentru care accesul la educație și la calificări sunt restricționate de condițiile sociale. Aceste investiții ar ușura ajustarea economică, ar oferi oportunități de locuri de muncă sustenabile și ar crește productivitatea, deci și salariile reale.

În al doilea rând, investiții în infrastructură trebuie revigorate. Țările care au spațiu fiscal și o infrastructură productivă precară și îmbătrânita, inclusiv în Europa, ar beneficia de o revigorare a investițiilor în infrastructură care să conecteze regiunile rămase în urmă cu polii de creștere economică și care să îmbunătățească calitatea vieții (sănătate, utilități, relaxare). Acestea ar facilita realocarea resurselor, inclusiv a celor umane, și ar susține reforme structurale mai ample, precum cea a pieței muncii, care rămâne prea rigidă în multe țări europene.

În al treilea rând, să nu uităm de consolidarea fiscală. Pentru țările unde PIB-ul crește deja cu un ritm superior potențialului pe termen lung, e necesară revenirea la politici fiscale contra-ciclice. Acestea ar crea rezerve de resurse pentru urmatoarul ciclu de încetinire sau contracție economică, un lucru care ar fi prioritar pentru economiile cu datorii suverane mari. Se discuta din ce în ce mai des despre normalizarea condițiilor monetare și despre creșterea inevitabilă a ratelor dobânzilor. Unele țări, precum SUA sau Marea Britanie, au lansat deja acest proces, iar altele se poziționează, mai direct sau mai discret, pentru decizii iminente în această direcție. Perioada banilor ieftini se apropie de sfârșit și  fereastră de oportunitate pentru reforme cu costuri suportabile se închide, mai abrupt pentru unii sau mai încet pentru alții. 

Articol realizat de Cătălin Păuna, Economist Senior Banca Mondială

 

Acest articol a fost publicat în Top 300 Cei mai bogați români, ediția 2017, publicație disponibilă la chioșcuri începând cu 4 decembrie 2017


Te-ar putea interesa și: