Acest fenomen este favorizat de factori precum sărăcia, legislație instabilă, neaplicarea legii și de mentalitatea de îmbogățire a elitei politice și economice.

Organizaţia Transparency International a prezentat, marţi, raportul anual privind Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) la nivel global.Cea mai coruptă țară din lume a fost decretată Somalia, urmată de Siria și Sudanul de sud. La polul opus, țara cu cea mai puțină corupție este Danemarca, alături de Finlanda, Noua Zeelandă și Singapore.

Deși, potrivit sondajelor, 96% dintre români sunt împotriva acestei practici, o treime dintre ei au recunoscut că în ultimul an au fost implicați într-un act de primire sau dare de mită. 

Astfel, potrivit clasamentului pe anul 2018, România ocupă locul 61 la nivel mondial, având 47 de puncte, în scădere cu două poziţii faţă de 2017.

În ceea privește Uniunea Europeană, România se situează pe locul 25. Primele trei poziţii privind percepţia asupra corupţiei ridicate sunt ocupate de Bulgaria, Grecia şi Ungaria.

În sistemul sanitar, corupția s-a dublat în ultimii zece ani, fapt recunoscut de către autoritățile române, iar suma vehiculată se ridică la aproape un miliard de euro. De asemenea există o lipsă de transparență în privirea achizițiilor publice și a licitațiilor din sistemul medical.

În România, principala instituție ce lucrează în interesul combaterii corupției este Direcția Națională Anticorupție.Codruța Kovesi a afirmat că procentul de achitări în dosarele DNA este de 10%, mult sub media europeană, de 25-30%.

Datorită anchetelor DNA, aproape jumătate din orașele mari, din România, nu mai au primari în funcție. 21 de primării, din cele 48 de instituții locale mari – reședințe de județ și sectoare (41 județe și 7 primării ale Bucureștiului) sunt eliberate de primari, suspendați pentru fapte de corupție.Cu câteva excepții, anul 2015 a fost anul în care s-au produs majoritatea arestărilor printre primarii României.

 

Una din instituțiile generatoare de corupție este Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ai cărei foști vicepreședinți și președinți au fost condamnați sau sunt urmăriți pentru fapte de corupție.

Curtea Supremă de Justiție a arătat în anul 2016 că numirea persoanelor în diferite funcții publice de către politicieni în schimbul plății unor sume de bani reprezintă un fenomen de o gravitate extremă pentru societatea românească, având în vedere că este de natură să ducă la perpetuarea și multiplicarea corupției. 

În anul 2006, prin hotărâre CSAT, corupția a fost tratată ca o amenințare la adresa siguranței naționale.

Înaintea aderării României la Uniunea Europeană, baroana Emma Nicholson a afirmat că „România trebuie să atace cele trei mari probleme care îi îngreunează procesul de aderare: corupția, corupția și corupția!”.

În martie 2010, Comisia Europeană, în raportul interimar privind justiția din România, a declarat că țara are cazuri de corupție rezolvate, dar pedepsele sunt prea blânde.

Raportul Transparency International privind Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) la nivel global analizează corupţia din sectorul public, aşa cum este percepută de mediul de afaceri şi de experţi independenţi din 180 de ţări. Scorul este unul de la 0 la 100 pentru fiecare ţară, 0 fiind „foarte corupt”, iar 100 „foarte curat”.

Deşi România şi Bulgaria (care se află pe ultimul loc din UE, cu 42 de puncte) au făcut progrese în ultimii ani, ambele ţări au înregistrat o scădere de un punct într-un an în care au avut loc un scandal imens privind corupţia în Bulgaria şi proteste masive anticorupţie în România, se arată în raport.