Coronavirusul, vaccinul și eroismul prostesc
Sursă: Dreamstime
Omul a fost prezentat drept cea mai inteligentă specie de pe planetă și cea care domină toate celelalte ființe, pe care le exploatează în funcție de propriile necesități. Uriașele clădiri ridicate după declanșarea revoluției industriale și trecerea la tehnologiile digitale arată din plin cât de mult a evoluat ființa bipedă.
Epidemia de coronavirus care a început în anul 2019 a venit să demonteze întreaga mitologie țesută de intelectuali și virusul chinezesc a arătat că tot instinctele primare, primitive, domină societatea presupus civilizată. Masele populare n-au înțeles ceva din desfășurarea evenimentelor și au dezvoltat doar comportamente de grup, cu multă ură orientată spre conducătorii dornici să le răpească normalitatea și libertățile.
Cum mulțimile nu gândesc, a fost absolut firesc să apară persoane sau centre de putere care să ducă o politică de dezinformare prin cele mai absurde teorii despre boala în fața căreia nici medicii nu mai știu cum să reacționeze. Apariția vaccinurilor ar fi trebuit să aducă o imensă bucurie la nivel mondial pentru că aceste soluții medicale s-au dovedit capabile să elimine boli devastatoare precum variola. S-au ivit ca de nicăieri ființe capabile să nege rolul vaccinului și oamenii au început să creadă în tot felul de conspirații.
Acești agenți ai morții sunt vinovați de creșterea mortalității prin limitarea inoculărilor în rândurile temătorilor. Nu vor regreta niciodată ce-au făcut pentru că au credința mistică a adevărului personal absolut. Este interesant că astfel de persoane au existat și-n epoci mai vechi, atunci când informațiile medicale erau mai puține. Doctorii n-au fost prea admirați în armate pentru că nu erau eroi cu arma-n mână și ofițerii îi disprețuiau, mai ales dacă aveau grade inferioare.
Constantin Argetoianu a fost mobilizat la spitalele de campanie în timpul războiului din 1913 cu Bulgaria. A inclus în paginile memoriilor și gestul unui colonel de cavalerie care, nervos că un medic îi interzice să bea apă rece dintr-o fântână, a secat dintr-o sorbire o cană. Viteazul ofițer era răpus în numai trei zile de vibrionul holeric.
Puțini comandanți români au înțeles ce înseamnă infecția holerică și armata a pierdut circa 1.600 de militari fără să fie tras un proiectil de tun din partea vrășmașului. Nu prea mai credeau în puterea germenilor, societatea părând ferită de bolile temute amintite prin cărțile de istorie.
Cum a fost învinsă holera în anul 1913?
Autoritățile au fost silite să facă apel la renumitul medic Ion Cantacuzino și acesta a trecut la vaccinarea militarilor de orice grad. Nu mai era timp de glumă sau de eroisme nebunești. Au fost luate măsuri și pentru menținerea igienei trupei, dar cea mai bună soluție a rămas tot carantina și a fost un mare noroc că epidemia a izbucnit la sud de Dunăre și fluviul a fost o barieră ce limita circulația persoanelor.
Totuși, unii infectați au reușit să ajungă în Oltenia, dar au fost identificați la timp și holera nu s-a întins la nivelul întregii țării. Vibrionul de care mulți n-au auzit astăzi avea un potențial asasin deosebit și se răspândea rapid. Orice om trebuie să înțeleagă că nu este de glumit cu germenii patogeni și că este cazul să ne folosim ceva mai mult creierul pentru a obține o victorie cu un număr cât mai redus de victime.
Este posibil ca industria farmaceutică să producă în viitor medicamente antivirale eficiente, dar vaccinurile rămân cea mai bună soluție pentru înfrângerea armatelor de microbi ce abia așteaptă o eroare pentru a cuceri trupurile oamenilor creduli. Ascultarea de medici trebuie să fie universal răspândită și nu trebuie aplecată urechea către falși cunoscători în de toate. Falși profeți de toate felurile au apărut mereu în istorie și niciodată n-au putut să înțeleagă răul pe care l-au făcut.
Totul a început la 17 ani când am început facultatea de Psihosociologie. Mi-am dorit întotdeauna să le ofer celor din jur o claritate mai mare a lucrurilor care îi înconjoară, însă odată cu finalizarea studiilor mi-am dat seama că nu mă pot adresa unui număr atât de mare de persoane. Tocmai din acest motiv, am început programul de masterat din cadrul Facultății de Jurnalism, specializarea Managementul Instituțiilor Mass-media, loc unde am învățat cum să mă adresez unui număr mai mare de persoane și totodată cum să mă fac și auzită. Primul meu job a fost în cadrul publicației România Liberă, unde am lucrat în perioada programului de master timp de doi ani de zile. Aici m-am putut dezvolta, am putut scrie articole psihologice și nu numai. A fost ce mi-am dorit până la un momendat. A urmat apoi agenția de presă PS NEWS, iar în final am ajuns la Capital, un loc unde, spre deosebire de celelalte publicații pot fi abordate mai multe subiecte, de la mondene, lifestyle, până la politică și economică, lucru care mi-a lărgit orizonturile. Mă consider o persoană activă și dornică de noutate. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele este Kiteboarding-ul, un sport care antrenează atât psihicul cât și fizicul, un sport care mă ajută să creez să mă inspir și de asemenea, îmi dă vibrația pozitivă de care am nevoie. Pe lângă sporturile acvatice, am o pasiune și pentru domeniul auto, motiv pentru care, cele mai multe vacanțe din copilărie le-am petrecut în atelierul tatălui meu, învățând și ajutându-l cu tot ce avea nevoie. Viața însă, mi-a pregătit alte surprize plăcute.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





