Părinții nu-și fac iluzii că timpul pe care îl petrec copiii lor pe ecran este ceva bun. Dar, adesea, consideră că este cea mai bună modalitate ca aceștia să nu-i deranjeze sau să-i liniștească dacă sunt mai năzuroși.

Academia Americană de Pediatrie nu recomandă expunerea la media pentru copiii sub 18-24 de luni

Cu toate acestea, orice părinte e conștient de dovezile tot mai mari conform cărora timpul petrecut în fața unui ecran poate avea un impact negativ asupra copiilor, în special asupra celor mai mici. Academia Americană de Pediatrie nu recomandă expunerea la media pentru copiii sub 18-24 de luni, scrie Huffington Post.

Această recomandare a generat anxietate și deranj în rândul părinților, care sunt familiarizați cu puterile magice ale unei emisiuni pentru copii sau ale unui videoclip pe YouTube, care pot calma un copil mic care plânge sau nu vrea să mănânce.

Nu este clar dacă impactul cognitiv al timpului petrecut în fața unui ecran provine din vizionarea în sine sau, mai degrabă, dacă acest timp înlocuiește tipurile de activități interactive și comunicative care susțin dezvoltarea sănătoasă a creierului.

De aceea, experții sunt de acord că cel mai bine este ca micuții să nu fie expuși ecranelor.

80% din dezvoltarea creierului unui copil are loc până la vârsta de 3 ani, așa că acești ani sunt cruciali

„Optzeci la sută din dezvoltarea creierului unui copil are loc până la vârsta de 3 ani, așa că acești ani sunt cu adevărat cruciali. Este nevoie de mișcare, de jocuri, de a interacționa, de a avea conversații față în față”, afirmă dr. Liz Placzek, medic pediatru la Children’s Minnesota.

Deși este știut faptul că timpul petrecut în fața ecranului este legat de rezultate negative, există mai puține date despre modul în care timpul respectiv are impact asupra creierului copiilor. Noile cercetări privind procesarea senzorială a copiilor aruncă o lumină asupra modului în care este afectată dezvoltarea cognitivă a copiilor.

Un studiu publicat luna aceasta în ”JAMA Pediatrics” a constatat că utilizarea ecranelor de către copii mici a fost asociată cu procesarea senzorială atipică. Iată ce înseamnă asta și ce trebuie să știe părinții despre asta.

Ce este procesarea senzorială atipică și de ce o monitorizează pediatrii

Gândiți-vă la cele cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea. Creierul nostru preia informații prin toate aceste căi și încearcă să le dea sens. Aceasta este procesarea senzorială.

De aceea ne ferim de o sobă încinsă sau ne aplecăm pentru a auzi mai bine pe cineva care șoptește.

„Procesarea senzorială implică integrarea informațiilor primite prin sistemele senzoriale ale corpului pentru a percepe și înțelege lumea din jurul individului”, au declarat Dr. Karen Heffler și David Bennett, doi dintre autorii studiului pentru HuffPost.

O varietate de comportamente pot indica o problemă de procesare senzorială

Există o varietate de comportamente care pot indica o problemă de procesare senzorială. De exemplu, un copil ar putea avea comportamente senzoriale rotindu-și corpul sau ar putea încerca să evite o experiență senzorială nedorind să mănânce un aliment nou.

Nu e neapărat o problemă. Multor copii le place să se învârtească, refuză alimente cu o anumită textură sau vor purta doar cămăși fără etichete.

„Unele dintre aceste comportamente sunt comune pentru copii, iar asta nu înseamnă că este o tulburare”, a explicat Placzek.

Pediatrii sunt interesați de procesarea senzorială a copiilor din câteva motive. După cum a menționat Placzek, creierul copiilor are o dezvoltare incredibilă în primii trei ani. Medicii pediatri doresc să detecteze orice problemă imediat, când tratamentul va fi cel mai eficient. Orice semn potențial al unei probleme, a spus Placzek, „ar trebui surprins la controalele de îngrijire a copilului”.

Copiii cu probleme de procesare senzorială sunt de obicei tratați cu terapie ocupațională, comportamentală sau fizică.

”Un alt motiv pentru examinarea și tratarea acestor afecțiuni este că „problemele de procesare senzorială sunt legate de o calitate mai scăzută a vieții la tineri și de un stres mai mare pentru părinți”, a declarat Shannon Bennett, director clinic la Centrul pentru Sănătatea Mintală a Tinerilor din NewYork.

Problemele senzoriale apar, adesea, alături de ADHD și autism

Un alt motiv pentru care medicii vor să depisteze problemele senzoriale este că acestea apar, adesea, alături de ADHD și tulburarea din spectrul autismului (ASD).

În studiu, autorii notează că 60% dintre copiii care au ADHD și 70-95% dintre copiii cu autism au și procesare senzorială atipică. Nu înseamnă că fiecare copil cu o problemă de procesare senzorială are una dintre aceste afecțiuni neurologice, dar, din moment ce majoritatea copiilor cu aceste afecțiuni are și probleme de procesare senzorială, poate fi o piesă a unui puzzle de diagnostic mai mare, explică experții.