Metoda Mifne este o formă de terapie intensivă și personalizată, dezvoltată în Israel de Dr. Hanna Alonim acum peste 40 de ani. Este prima metodă care a introdus programe dedicate exclusiv copiilor sub 2 ani, anticipând astfel importanța crucială a intervenției precoce în tulburările de dezvoltare.
„Această abordare nu se rezumă doar la tratamentul copilului, ci implică întreaga familie în procesul de recuperare”, a explicat Sînziana Burcea în cadrul podcastului „Capital de Sănătate”.
Metoda vizează toate dimensiunile copilului – biologică, psihologică, emoțională și socială – oferind o viziune completă asupra nevoilor acestuia. Accentul pus pe atașament, pe interacțiune și pe medierea relațiilor dintre copil și cei apropiați face ca această terapie să aibă rezultate vizibile în multe cazuri. Primul centru de cercetare și intervenție Mifne este în Israel, însă modelul a fost adaptat și aplicat și în România, prin centrul Mifne din Piatra Neamț, sub coordonarea Sînzianei Burcea, cu rezultate promițătoare.
Intervenția timpurie: cheia succesului în autism
Unul dintre cele mai importante aspecte discutate în podcast a fost importanța identificării semnelor timpurii ale autismului și intervenția imediată. În ciuda faptului că mulți dintre copiii cu autism nu sunt diagnosticați la o vârstă fragedă, Burcea subliniază că, dacă semnele sunt observate din primii ani de viață, rezultatele terapiei pot fi uimitoare.
„Cu cât începi mai devreme intervenția, cu atât sunt mai mari șansele de a îmbunătăți viața copilului”, a declarat Burcea.
În plus, ea a explicat cum metoda Mifne pune accentul pe tratamentul copilului, dar și pe educația și sprijinul oferit familiei. Așadar, nu doar copilul este tratat, ci întreaga familie este implicată activ în procesul de recuperare, ceea ce duce la rezultate mult mai bune și durabile.
„În alte țări, diagnosticul de autism se punea la 4-5 ani, dar cercetările făcute în cadrul Mifne au arătat că semnele sunt deja evidente la 3-6 luni”, a explicat Burcea.
Această realitate a schimbat complet paradigma intervenției terapeutice. Primele luni și primii doi ani de viață sunt fundamentali pentru dezvoltarea copilului – pentru formarea relațiilor de atașament, a empatiei și a capacităților sociale și emoționale. Recunoașterea timpurie a semnelor și intervenția rapidă pot face diferența între un prognostic rezervat și o dezvoltare semnificativ îmbunătățită.
Semnele timpurii ale autismului: Ce să urmărim la copii
Sînziana Burcea a prezentat cele opt semne timpurii care pot indica o posibilă tulburare din spectrul autist, observabile chiar înainte de vârsta de un an:
- Absența contactului vizual: Bebelușii încep să facă contact vizual undeva de la 2-3 luni și maturizarea vârstei contactului vizual se face pe la 4 luni. „Aproximativ 70% dintre copiii cu autism nu stabilesc contact vizual susținut”, spune Burcea.
- Lipsa reacției la prezența/vocea părinților: Copilul nu răspunde când i se vorbește sau când părintele intră în cameră.
- Lipsa interesului față de oameni: Preferință pentru obiecte în detrimentul interacțiunii sociale. „Între 5 și 6 luni este perioada cea mai socială a omului.” susține Burcea.
- Întârzierea dezvoltării motorii: Copilul nu stă în șezut sau nu merge în perioada firească.
- Probleme de alimentație: Refuzul alimentelor cu anumite texturi sau culori.
- Hiperactivitate sau pasivitate extremă: Fie este exagerat de activ, fie pare deconectat total de mediu.
- Creșterea accelerată a circumferinței capului: Un indicator biologic potențial legat de dezvoltarea neurologică.
- Reacție de retragere când e atins de părinte (sau la atingerea oricărei alte persoane): Unii copii experimentează supraîncărcare senzorială astfel încât orice contact fizic îi poate deranja. Acest lucru generează sentimente dificile pentru părinți, dar este important să li se explice că copilul nu îi respinge, ci are dificultăți în a procesa și integra senzațiile, primite prin analizatorul tactil.
„Prezența a mai multor astfel de semne împreună justifică o evaluare de specialitate”, a subliniat psihologul.
Provocări și perspective pentru viitor
În România, mulți medici de familie și specialiști nu sunt suficient pregătiți pentru a recunoaște semnele timpurii ale autismului.
Sînziana Burcea atrage atenția asupra unei realități îngrijorătoare: „Medicii care văd copiii în primele luni de viață nu sunt întotdeauna pregătiți să identifice semnele subtile. Este nevoie de o schimbare în modul în care formăm profesioniștii din sănătate.”
De asemenea, psihologii și terapeuții ar trebui să fie mai bine instruiți în înțelegerea dezvoltării emoționale a copilului mic, pentru a putea interveni eficient și empatic.
Deși este evident că metoda Mifne are un impact semnificativ, există încă multe provocări legate de scalarea acesteia, chiar și în Israel, unde intervențiile sunt limitate la 8-10 copii pe an. Burcea a explicat că nu este ușor să multiplici un astfel de centru din cauza complexității metodei și a necesității unei formări aprofundate a fiecărui terapeut.
