Legea suedeză are limitează timpul în care un câine poate rămâne singur este exagerată
Expertul român în comportamentul canin și dresaj, Tudor Tim Ionescu, a analizat în detaliu recent adoptata lege din Suedia care interzice ca un câine să rămână singur mai mult de 6 ore.
”Pot să înțeleg această lege, până la un punct, deși țările nordice au abordări în anumite domenii, care mi se par un pic deplasate. Să nu uităm că țările nordice iau copiii de la familii, ne aducem aminte de cazul copilului român luat de la familia sa de către statul norvegian în urmă cu câțiva ani din motive superficiale”
Într-un interviu pentru DC News, Ionescu a oferit o perspectivă echilibrată, subliniind că, deși intențiile legii sunt pozitive, aplicarea ei poate fi mai degrabă exagerată și nu întotdeauna benefică pentru animalele de companie.
Specialistul atrage atenția că reacția unui câine care așteaptă la ușă stăpânul nu este neapărat un semnal că prezența umană trebuie să fie constantă, ci mai degrabă un indiciu că animalul nu a fost învățat să stea singur liniștit.
Și cred că și această lege este un pic exagerată, un pic deplasată, în sensul în care un câine să nu stea acasă mai mult de 6 ore, în contextul în care el doarme aproximativ 14 ore pe zi, chiar 16 și 18 pe zi, în funcție de rasă.
Prin urmare, mi se pare un pic deplasată ideea pe care am citit-o, nu sunt de acord cu ea , respectiv ”câinii pot simți anxietate și stres, dacă își petrec timpul singuri, holbându-se la ușă în așteptarea stăpânului”. De fapt, ce arată acest lucru?
Astfel, soluția nu este să se intervină periodic doar pentru a respecta o limită orară, ci să se lucreze cu animalul pentru a-i cultiva încrederea și liniștea.
Dacă se întâmplă un astfel de comportament, care poate exista, nu neg, este, de fapt, o consecință că acel câine nu a fost educat să rămână acasă singur, fără stăpân, și să stea liniștit.
Aceste lucruri nu se combat prin a veni acasă, din 6 în 6 ore, timp de 10 minute, ca să bifezi pentru o lege, după care îl lași și el continuă să plângă în fața ușii următoarele 5 ore și 50 de minute. Dacă se întâmplă un astfel de comportament este o problemă de educație a câinelui, care nu a fost obișnuit să rămână acasă singur, pe de o parte”, a zis Tudor Tim Ionescu.
Importanța consumului energiei pentru echilibrul câinelui
Un alt aspect esențial menționat de dresor este legat de nivelul de activitate fizică al câinelui. Asemenea unui copil sau adolescent, un patruped cu energie neconsumată va manifesta comportamente de agitație și anxietate.
”În al doilea rând, acestea sunt comportamente și manifestări ale câinilor a căror energie nu este consumată. Ca și în cazul unui copil sau adolescent, dacă nu îi consumi energia, dacă nu te duci dimineață o perioadă de timp, precum am făcut eu azi-dimineață, vreo 40-45 de minute i-am aruncat, într-un spațiu deschis, o cutie cu mingi, încât a venit cu limba scoasă.
Iar când am intrat în casă, singurul lucru pe care l-a făcut a fost să bea apă și să se ducă la culcare, iar eu am ieșit pe ușă. Și mă voi întoarce, după-amiază, probabil, după un timp mai mare de 6 ore, dar el nu plânge, nu latră, pentru că are energia consumată.”
În acest sens, efortul de a-i asigura exercițiu fizic zilnic este mai eficient decât restricția impusă de lege.
”Ce vreau să spun este că nu am o problemă personală cu forma aceasta de lege din Suedia, deși, sincer, având în vedere, că programul de lucru în România, dacă ne gândim la așa ceva, este undeva în jurul a 8 ore pe zi, cel puțin, plus trafic, deci 10 ore, asta înseamnă că ar fi o problemă, dacă ne-am gândi să introducem o lege similară.”
O lege dificil de aplicat în contextul României
În România, unde programul standard de lucru și timpul pierdut în trafic fac dificilă respectarea unei astfel de limite, legea suedeză pare puțin practică. Tudor Tim Ionescu consideră că în loc să ne concentrăm pe restricții orare, trebuie să investim în educația proprietarilor și în pregătirea câinilor pentru a fi autonomi.
Pe termen lung, expertul pledează pentru introducerea unui sistem de pregătire obligatorie a celor care doresc să devină stăpânii unui câine, similar cu modelele din Spania sau Austria.
”Însă, consider că este important să subliniem următoarele: educația și grija față de câini fac diferența, respectiv prin consumarea energiei sale, să îl plimbi serios, să îl alergi etc., iar acestea se traduc printr-un comportament liniștit al lui acasă!
De asemenea, o spun de mult timp, cred că în România este nevoie de un permis de deținere a câinelui. Orice persoană, care dorește să își ia un câine, să treacă printr-un minimum de pregătire teoretică, într-o primă fază, prin care să i se explice necesitățile unei rase în comparație cu altă rasă. De exemplu, un Cane Corso nu are același nivel de energie cu un Border Collie. Cred că ar trebui să preluăm acest model, care există în Spania, Austria, Elveția, de a avea niște ore, un minimum de 2 ore de teorie înainte de a avea un câine.
Și doar dacă treci prin această minimă pregătire teoretică, ca să înțelegi ce presupune responsabilitatea unui câine, cred că am diminua foarte mult, inclusiv aceste comportamente ulterioare și nu s-ar mai aduce în vedere astfel de legi”, a spus Tudor Tim Ionescu.
Critica antropomorfizării câinilor
Un alt punct de vedere important exprimat este că „umanizarea” excesivă a animalelor poate duce la decizii legislative eronate. Câinii nu sunt copii, iar nevoile lor sunt specifice speciei. Respectând natura canină și cerințele rasei, putem asigura o viață echilibrată și fericită pentru aceștia.
Ionescu se întreabă retoric de ce limita este fixată la 6 ore și nu la 5 sau 7. Aceasta pare o decizie arbitrară, mai degrabă simbolică, care reflectă o tendință mai largă de supraprotectie a animalelor, uneori nejustificată.
”Revenind la legea din Suedia, nu înțeleg cum au ajuns la limita de 6 ore, de ce nu 5 ore, de ce nu 7 ore? Însă cred că denotă cumva o tendință, pe care o consider periculoasă, de umanizare a câinilor, de antropomorfizare a lor. De asemenea, a considera un câine ca pe un copil este o greșeală foarte mare.
Un câine nu este un om, are nevoie de câine, de animal, și dacă îi oferim ce are nevoie, ca atare, pentru necesitățile sale, ca și câine, în funcție de rasa lui, atunci putem să îi oferim o viață așa cum merită”, a conchis Tudor Tim Ionescu, pentru DC News.
