Reducerea cu mai mult de 50% a activitatii din constructii, i cursul deceniului trecut, a facut ca numarul lucratorilor angajati i acest sector sa coboare de la 720.000 la doar 320.000, i prezent. Diferenta, explica dl Dimitrie Liviu Daschevici, director general al Asociatiei Romine a Antreprizelor de Constructii (ARACO), o reprezinta fie disponibilizati prin pensionare, fie lucratori care s-au reorientat profesional, fie constructori care au ales calea strainatatii. Numarul acestora din urma este de cca 100.000, dintre care trei sferturi muncesc i Israel, iar restul i Italia, Germania sau Marea Britanie.
Doar 20.000 de lucratori pleaca la munca prin antreprizele rominesti de constructii – i Germania, Spania, Sudan, Nigeria, India, Iran, Malayesia s.a. – beneficiind astfel de toate avantajele salariale si de asigurarile medicale si sociale la care au dreptul.
Restul, adica 80% din total, sunt muncitori plasati i strainatate de diverse agentii de recrutare, fie cu contract de munca, fie la negru. Ei sunt de regula nevoiti sa suporte pierderi si riscuri deosebit de mari: salarii de 300-500 USD (fata de un cistig mediu de 1.000 USD pe care l-ar putea obtine i mod normal), lipsa unor clauze asiguratorii pentru accidente de munca, repatrieri abuzive etc.
Lipsa de reglementare a modului cum este recrutata mina de lucru i acest domeniu este platita de cei 80.000 muncitori, din propriul buzunar, cu aproximativ 40 milioane USD anual, daca socotim doar diferentele de salarizare. Ministerul Muncii promite de ani de zile sa rezolve acesta situatie, subliniaza dl Daschevici, dar nu face, practic, nimic i acest sens: „Nu mai departe de saptamina trecuta, a fost la minister o delegatie din Israel. Noi nici macar n-am fost invitati la discutii. Se pare ca transparenta nu este dorita, pentru ca trimiterea muncitorilor i strainatate este si un bun prilej de coruptie.”