Rivierea franceză, vara. Ce poate fi mai frumos? De mult timp mi-am planificat  o vacanță perfectă, iar anul acesta a venit momentul ca visul să devină realitate. Biletele de avion le-am cumpărat iarna. Nu știu dacă din cauză că sunt foarte calculată sau de frică ca nu cumva să mă răzgândesc între timp. Probabil că am făcut bine: dacă nu aveam toată excursia planificată până în cel mai mic detaliu, atentatul de la Nisa m-ar fi dat înapoi. Cum să te mai bucuri de clădirile cu o arhitectură impresionantă și de o plimbare pe promenadă cât timp știi că, în urmă cu doar câteva zile, locurile de vis au fost scena unei cumplite orori.

Eram sigură că tunisianul Mohamed Lahouaiej Bouhlel, intrând cu camionul în mulțimea de oameni care priveau focurile de artificii, mi-a răpit și mie șansa de a petrece o vacanță perfectă. Știu, la câte destine au fost curmate într-o clipă și la câtă suferință a rămas în urmă, nu ar fi fost cazul să am astfel de gânduri. Mi-am zis totuși că viața merge înainte, iar numeroasele semne de întrebare au zburat  în momentul în care am decolat spre Nisa. Deși vorbeam de cea mai bună perioadă pentru vacanță, jumătatea lunii iulie, avionul era cam gol, semn că o bună parte din pasageri și-au anulat călătoria. Îngrijorarea parcă plutea în aer și nici măcar stewardesele nu mai afișau zâmbetul din dotare.

Totuși, zborul a fost lin. La aterizare m-am speriat un pic, mica limbă de pâmânt pe care trebuia să acostăm punându-mi din nou în funcțiune instinctul de conservare. Am ajuns însă cu bine, iar o temperatură ideală, de 25 de grade Celsius, a fost primul lucru pe care l-am simțit pe micul aeroport din Nisa.

A doua impresie însă nu a fost atât de plăcută. Autobuzul care ne-a transportat de la aeroport la cazare a traversat promenada pe care a avut loc atentatul, așa că nu am putut să nu observ o mare de flori și lumânări. Acolo era o atmosferă apăsătoare. Deși nu a durat mult, mai am încă în minte fețele unor oameni care își plângeau apropiații.

Sigur a fost vorba doar despre câteva minute, dar mie mi s-au părut ore. O dată ce am trecut de acel loc, orașul a revenit la viață. Centrul vechi, locul în care am fost cazată, parcă era într-o permanentă petrecere, pub-urile și restaurantele fiind deschise pentru a primi vizitatori. Atunci nu m-am mai simțit atât de vinovată pentru că sunt în vacanță. Gazda noastră ne-a spus că revenirea la normalitate a fost un pic forțată de autorități care își doresc să arate tuturor că poporul francez este puternic și poate trece peste orice.

Frânturi de normalitate

La cinci zile după atentat, plajele sunt aproape pustii, însă pe străzile orașului nu ai loc să arunci un ac. Traficul este, îmi zic gazdele, la fel de intens ca în alte zile. Localnicii își duc viața mai departe, chiar dacă tristețea li se citește pe chip.  Dar mai trec câteva zile și plajele sunt din nou împânzite cu turiști. Orașul de pe riviera franceză devine din ce în ce mai aglomerat. Totuși, de fiecare dată când intru într-un muzeu sau un obiectiv turistic sunt atent controlată.

În același timp, pe străzile mai aglomerate se plimbă jandarmi înarmați. În rest, riviera franceză este împânzită de turiști dornici să facă tot mai multe fotografii. Aflu despre numeroase atentate din Germania, dar și din Franța, și mă întreb dacă știrile sunt adevărate. Aici este liniște. Chiar în ultima zi de vacanță, mă sună mama să vadă ce fac: aflase de la televizor că doi bărbați au luat ostatici și chiar au omorât câțiva oameni într-o biserică din Franța.

Destinație de vacanță

Nisa rămâne un oraș ofertat pentru o vacanță. Te poți bucura de plajă și de peisaje extraordinare sau poți vizita numeroasele muzee. Cu un bilet de 10 euro poți ajunge la Muzeul de Artă Contemporană, palatul-muzeu Lascaris, Muzeul Matisse, Muzeul de Arheologie și multe altele.  Printre principalele obiective turistice se mai numără oraşul vechi, catedrala Saint Reparat, grădina şi ruinele castelului (sec. XI-XVII), ruinele oraşului roman Cimenelum, mănăstirea franciscană din Cimiez, grădina botanică Phoenix cu cea mai mare seră din Europa, teatrul de operă, catedrala ortodoxă rusă.


Între timp, cu câțiva euro poți încerca specialitățile din Nisa: salata Nicoise (un amestec de felii de roşii, felii de ouă fierte, salată verde, file de ton şi anşoa), socca (un tip de clătită necrescută, făcută din făină de năut şi ulei de măsline) sau scoici cu diverse sosuri. Bineînțeles, să nu uităm de specialitățile de brânzeturi. În același timp din Nisa poți ajunge în Monaco, orașul construit în stâncă, sau în Cannes, locul în care are loc celebru Festival de Film. Sau, dacă dorești să ajungi în sate pitorești cu o istorie impresionantă, Eze este locul potrivit.