Clasa de mijloc a Bulgariei, pe cale de dispariție. Problema uriașă cu care se confruntă vecinii noștri
Pe fundalul războiului, care se desfășoară la kilometri de Bulgaria și va avea un impact sever asupra vieții tuturor europenilor, precum și după pandemia devastatoare de COVID – 19, care nu numai că a provocat mii de victime, dar a pus economia mondială în genunchi și ne-a confruntat cu noi temeri privind existența umană, vine și marea întrebare – cum va arăta viața oamenilor muncii.
Datorită mișcărilor de stânga, avem condițiile de muncă pe care le cunoaștem astăzi – o zi de lucru de opt ore, o săptămână de muncă de cinci zile, concediu plătit, concediu pentru nașterea și creșterea copilului și toate beneficiile sociale pe care le percepem acum ca pe un dat. Puțini oameni realizează că drepturile pe care le au sunt rezultatul luptei generațiilor de dinaintea lor. Dar asta nu mai este suficient.
Unde este Bulgaria la 1 mai 2022?
În Bulgaria, diferența de venituri dintre bogați și săraci este de opt ori, aproape un sfert dintre bulgari trăiesc sub pragul sărăciei, iar numărul lucrătorilor săraci este în continuă creștere. Amploarea sărăciei în Bulgaria rămâne, indiferent de creșterea economică și de salarii. Potrivit datelor Băncii Mondiale, în urmă cu zece ani această pondere reprezenta 8% din toți angajații, iar cei mai săraci au fost romii, locuitorii din mediul rural, pensionarii și familiile numeroase, se arată în Trud.
După 10 ani, imaginea nu este diferită, chiar și ponderea lucrătorilor săraci urcând la 12%. Prezența prea multor locuri de muncă prost plătite este unul dintre principalii factori pentru această situație nefavorabilă: o treime dintre muncitorii săraci locuiesc în gospodării de patru sau cinci membri și au ocupații în cele mai prost plătite profesii, care nu necesită calificare – în agricultură, construcții, minerit, colectare gunoaie.
Statisticile arată că 71,9% dintre bulgarii care primesc venituri impozabile primesc până la 1.000 de leva pe lună (circa 500 de euro-n.red.). 19,6% dintre angajați primesc între 1.000 de leva și 2.000 de leva. Sau 91,5% dintre oameni primesc venituri impozabile până la 2.000 de leva. Doar 8,55% dintre bulgari primesc venituri oficiale de peste 2.000 de leva pe lună. Doar 1% din populație se poate lăuda cu 6.000 de leva pe lună. Toate aceste date arată cea mai mare problemă – lipsa clasei de mijloc din Bulgaria.
Își poate permite un bulgar să refuze un loc de muncă?
Pandemia de COVID-19 a venit pe neașteptate și ne-a transformat complet viața. Mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă. Sectoare precum turismul, care este un sector-cheie pentru Bulgaria, au fost puternic afectate. Războiul face ca situația acestuia să fie aproape fără speranță. Multe alte sectoare se redresează încet, cu un orizont neclar.
De asemenea, modul în care lucrăm s-a transformat. Așa-numitul „home office”, dintr-un privilegiu în unele corporații, a devenit „noua normalitate” – unul din trei oameni a început să lucreze de acasă. Și dacă la prima vedere acest lucru părea o comoditate, tendința a dus la un fenomen paradoxal – stând acasă, s-a dovedit că muncim mai mult. Pentru că a fi conectat la rețea și a avea un computer înseamnă uneori să stai online fără a avea ore fixe.
Încă din ianuarie anul trecut, Parlamentul European a cerut o lege la nivelul UE care să ofere lucrătorilor dreptul de a renunța la munca în afara programului de lucru, fără a se confrunta cu consecințe negative. În unele țări europene, precum Irlanda, a fost adoptată o lege care dă tuturor angajaților dreptul de a nu-și mai verifica e-mailurile de serviciu, de a lucra pe laptopurile de serviciu și de a răspunde la telefoanele de serviciu în afara orelor de lucru convenite. Dar întrebarea este dacă bulgarul își poate permite acest lucru, din moment ce teama de șomaj este mai mare.
Înainte să ne putem bucura de sfârșitul pandemiei, ne-am trezit implicați într-un conflict militar. Viitorul pare periculos și nesigur. Inflația mănâncă veniturile, prețurile la energie și la combustibil sunt în creștere. Valul de refugiați din Ucraina inundă Europa. Ne confruntăm cu o criză cu care nu ne-am confruntat de zeci de ani. În prezent, partidele de stânga de pe bătrânul continent sunt în plin avânt, pentru că alegătorii europeni realizează că solidaritatea nu este o abstracție, ci o cale către societăți prospere, în care nimeni nu este abandonat și toată lumea are șanse egale de dezvoltare. Stânga devine din ce în ce mai modernă în Europa, pentru că oferă soluții la probleme precum inegalitatea, oferă sentimentul sau măcar speranța de dreptate, de comunitate, în care fiecare contribuie după posibilitățile sale, în care cel mai puternic nu-i mănâncă pe cei slabi, ci îi ajută. Pandemia de COVID a arătat clar că nimeni nu poate supraviețui singur, iar crizele pot fi depășite prin acțiuni comune. În această cascadă de crize, este timpul pentru reformă fiscală. Participarea la guvernul de stânga ar fi complet inutilă, dacă nu reușește să realizeze reforma fiscală împreună cu partenerii de coaliție.
Pentru că marea întrebare este – de unde vin banii? Pentru a avea o clasa de mijloc și mai mulți oameni în categoria de salarii de peste 2000 de leva. Și aceasta nu este o creștere a impozitelor, după cum partidele de dreapta încearcă de ani de zile să explice și să răspândească frica în rândul oamenilor care lucrează și al antreprenorilor cu afaceri mici și mijlocii. Aceasta este o reducere a impozitelor pentru persoanele cu venituri mici și medii.
Impozite pentru tinerii medici, ingineri, furnizori, șoferi, lucrători din industrie, proprietari de afaceri familiale și industrii. Oamenii care ar trebui să fie în centrul atenției Partidului Socialist Bulgar (BSP).
Unul dintre „păcatele” atribuite stângii este cota unică, introdusă ca măsură temporară. Și trebuie să recunoaștem – de succes, deși pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că a reușit să lumineze o mare parte din economia bulgară. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care BSP nu îndrăznește să spună cu voce tare că statul ar trebui să renunțe la impozitul unic și să introducă impozitarea progresivă. Pentru că în momentul de față cota unică nu aduce nici mai multe investiții, nici nu-i îmbogățește pe oameni.
Ea este un flagel pentru acel grup uriaș de oameni cu salarii de 1.000 de leva și bun doar pentru acel procent de 1% cu venituri de peste 6.000 de leva. Este mai mult decât obligatorie restituirea minimului neimpozabil și a impozitului progresiv, pentru că acum, de fapt, impozitarea persoanelor cu venituri mici este nesfârșită. Ei datorează impozit pe venit, chiar și atunci când nu își pot acoperi cheltuielile cu acesta.
