Locuitorii inițiali sunt necunoscuți, dar de la începuturile sale ca un oraș de vânători-culegători, a cunoscut o dezvoltare de-a lungul mileniilor, devenind casa tracilor, grecilor, romanilor, bizantinilor, otomanilor și, bineînțeles, bulgarilor care trăiesc astăzi.aici.
Orașul dezvăluie indicii despre istoria timpurie a popoarelor europene, precum și vicisitudinile unor epoci în continuă schimbare, de la epoca antică la cea modernă, scrie The Collector.
Preistoria orașului Plovdiv
Pe malul râului Marița, în ceea ce avea să devină regiunea istorică a Traciei, o așezare a început să se contureze în perioada neolitică, în urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Dovezi pentru acest lucru se găsesc în ceea ce este cunoscut sub numele de „movile de așezări” din și în jurul orașului. Aceste mici dealuri conțin dovezi arheologice care se datează încă din epoca neolitică.
În câteva dintre aceste movile au fost găsite rămășițe de locuințe. Aceste prime case erau construite pe piloni și aveau podele de lut. Pereții acestor locuințe au fost acoperiți cu tencuială groasă de lut. Fiecare casă avea un șemineu și era plină cu echipamente pentru agricultură, pescuit, creșterea vitelor și vânătoare.
La fel ca majoritatea așezărilor europene din timpul neoliticului, grâul și orzul au stat la baza eforturilor agricole la începutul Plovdivului.
Cu o alegere atât de variată de resurse, această așezare neolitică a reprezentat o șansă excelentă de creștere și succes. Această cultură timpurie a fost cunoscută sub numele de cultura Karanovo și s-a extins în întreaga zonă care este acum Bulgaria. Oamenii culturii Karanovo au fost probabil strămoșii tracilor din Epoca Bronzului și Fierului.
Orașul Plovdiv include astăzi un deal masiv fortificat natural, cunoscut sub numele de Nebet Tepe, unde dovezile prezenței oamenilor se întind până în anul 4.000 î.Hr.
Plovdiv în Antichitate
În perioada războaielor greco-persane, Plovdiv a făcut parte din Imperiul Persan. Din 516 î.Hr., a fost încorporat în imperiul lui Darius cel Mare. Puterea a fluctuat înainte și înapoi pe măsură ce Persia a lansat invazii succesive în Grecia.
Ulterior, Plovdiv a făcut parte dintr-un stat trac independent, cunoscut sub numele de Regatul Odris. Acest regat a fost cucerit de Filip al II-lea al Macedoniei în 342 î.Hr., iar Plovdiv a intrat sub stăpânire macedoneană și a fost redenumit Philippopolis.
În următoarele câteva secole, Plovdiv (sau Philippopolis) și-a schimbat conducerea de mai multe ori. Sub Alexandru cel Mare, o revoltă tracică a dus la înființarea unui Regat Odrisian semi-independent, un suzeran al imperiului lui Alexandru. Puterea macedoneană a fost erodata treptat, dar înainte ca Tracia să poată exercita controlul deplin, un val de invazii celtice a dus la distrugerea Philippopolis în jurul anilor 270 î.Hr.
Un asediu dramatic. Orașul și-a revenit abia după un secol
În 183 î.Hr., Filip al V-lea al Macedoniei a cucerit Philippopolis, dar orașul a fost luat înapoi de traci la scurt timp după. În 72 î.Hr., a fost luat de romani, dar recucerit de traci, care au păstrat controlul până în 46 d.Hr., când Tracia a fost cucerită de Imperiul Roman. Philippopolis a servit drept capitală a acestei provincii.
Sub dominația romană, Philippopolis a cunoscut o epocă de aur. A fost un important centru comercial și a atras mulți imigranți, stimulând populația și economia orașului. Au fost construite lucrări publice, inclusiv apeducte, ziduri și un sistem de canalizare.
În anul 250 e.n., orașul a fost asediat de goți. Neputând să reziste asaltului, Philippopolis a capitulat. Zeci de mii de locuitori ai orașului au fost măcelăriți și mulți alții au fugit.
După plecarea goților, romanii au preluat din nou controlul și a durat un secol până când orașul să ajungă la dimensiunea pe care o avea înainte de invazia gotică. Perioada romană s-a încheiat cu moartea și distrugerea orașului Philippopolis.
Evul Mediu
După căderea Imperiului Roman, alte popoare și culturi au venit aici. Abia în secolul al VII-lea Regatul Bulgariei a fost înființat, iar granița dintre triburile slave și bizantini a devenit Lanțul Munților Balcani, care trece prin Bulgaria actuală. Jumătatea de sud conținea Philippopolis, care a devenit un oraș fortăreață sub control bizantin.
În anul 970, a fost cucerit de prințul Kievului, Svetoslav I, care a jefuit orașul și a tras în țeapă mii de locuitori ai acestuia. Orașul a fost în curând recucerit de bizantini. Totul a durat până la a treia cruciadă, din 1189-1192. Sfintele armate romane, sub conducerea lui Frederic I Barbarossa, au luat orașul de la bizantini și l-au dat Bulgariei, cu care Sfântul Imperiu Roman avea o alianță politică.
Tranziția către epoca modernă
În jurul anului 1363, Philippopolis a fost capturat de Imperiul Otoman și redenumit Filibe. A rămas sub stăpânire otomană timp de 500 de ani, până la războiul ruso-turc din 1877, când orașul a fost capturat de ruși. Ulterior a devenit capitala regiunii Rumelia. Deși sub stăpânirea nominală otomană, Rumelia era autonomă și s-a alăturat statului bulgar în 1885.
În timpul stăpânirii otomane, Plovdiv/Filibe a fost un centru de mândrie națională pentru bulgari, iar culturile și tradițiile sale au fost păstrate. Influențele asupra locuitorilor din Plovdiv nu puteau fi însă ignorate. Orașul a atras mulți imigranți, inclusiv evrei, romi, vlahi, armeni, greci și arvaniți. A devenit un amestec de culturi, iar orașul a fost supus unor eforturi majore de elenizare și turcificare.
În cele din urmă, Plovdiv a devenit parte a Bulgariei. Plovdiv a jucat un rol major în restabilirea Bisericii Bulgare, un pilon vital al renașterii naționale a țării.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Plovdiv era al doilea oraș ca mărime al Bulgariei, dup Sofia. Alimentația și tutunul au fost două industrii care au devenit foarte dezvoltate în Plovdiv, iar orașul a cunoscut un boom în construcții în timpul perioadei comuniste.
Plovdiv este recunoscut azi drept un centru cultural important în Europa de Est. Are 200 de situri arheologice, cu ruine antice și clădiri impresionate în peisajul orașului.
Zidurile și turnurile medievale sunt acolo, alături de băi și moschei otomane vechi. Cu multe clădiri vechi transformate în muzee și galerii de artă, orașul este un paradis al culturii, atrăgând turiști din întreaga lume.
