Ce s-a schimbat în cel de-al treilea an al pandemiei. Pericolul care riscă să afecteze întreaga omenire

Pandemia de coronavirus a debutat în luna noiembrie a anului 2019 în China, iar de atunci, a făcut ravagii la nivel mondial. Milioane de persoane au fost infectate și sute de mii de oameni și-au pierdut viața în ultimii doi ani ca urmare a infectării cu virusul ucigaș.

Anul 2022 a început la fel ca 2021, marcat de restricții de sănătate și de incertitudine economică. Situația este însă diferită. Acum există speranța de a pune capăt pandemiei, arată Le Monde. 

Am putea visa la un An Nou mai bun? La toate latitudinile, sosirea lui 2022 marchează al treilea an al pandemiei de Covid-19, relansată de varianta Omicron a SARS-CoV-2. Deosebit de afectată, cu rate de contaminare fără precedent, Franța a început acest nou an cu revenirea anumitor restricții, confuzie cu privire la evoluția instrucțiunilor de izolare, cozi la centrele de testare și incertitudine economică.

Ianuarie se conturează a fi o lună dificilă. Spitalele se pregătesc pentru un vârf al epidemiei la mijlocul lunii, deoarece lucrătorii din sănătate fie lipsesc pentru că sunt ei înșiși afectați de boală, fie sunt epuizați. Varianta Delta a virusului nu a dispărut și coexistă cu succesoarea sa, Omicron. Copiii nu mai sunt ocoliți, ceea ce face ca managementul activității școlare să fie extrem de complex pentru profesori și părinți.

Companiile și administrațiile au fost nevoite să se adapteze urgent la revenirea la telemunca obligatorie trei sau patru zile pe săptămână. Asumarea consecințelor absenteismului, a cărui amploare este imprevizibilă, este o provocare pentru departamentele de resurse umane.

La această complexitate se adaugă dificultățile legate de organizarea campaniei electorale. Manifestările publice ale candidaților la președinție pot fi perturbate; dezbaterea democratică este înghițită de știrile de sănătate. Se profilează spectrul absenteismului, la fel ca la alegerile municipale din 2020 și cele regionale din 2021. Se impune o vigilență, atât din partea actorilor politici, cât și mass-media.

 O altă formă de rezistență

Situația s-a schimbat foarte mult de la izbucnirea Covid-19 în Europa la începutul anului 2020. Schimbarea majoră vine de la vaccinare, adoptată masiv de francezi. Această protecție, chiar dacă nu este infailibilă, îi împiedică să revină la izolarea în care au fost nevoite să se resemneze alte țări europene cu o populație mai puțin vaccinată, precum și anumite orașe din China, unde se verifică strategia ”zero Covid”.

Mult mai contagios decât predecesorii săi, Omicron se dovedește mai puțin virulent, conform datelor inițiale. Combinată cu protecția prin vaccin pentru prevenirea formelor severe de boală, această caracteristică explică afluxul mai mic în secțiile de terapie intensivă, în ciuda creșterii amețitoare a numărului de cazuri.

Astăzi ne temem mai puțin de moarte în urma infectării – dacă suntem vaccinați și nu avem probleme severe de imunitate – decât anul trecut; temerile sunt legate mai mult de dezorganizarea vieții sociale și economice. Este o plagă de altă natură, care necesită o altă formă de rezistență. Trebuie să regândim contraatacul, păstrând în același timp aceleași arme: vaccin, distanțare, mască. 

Dar mai presus de toate, față de 2020, există acum speranța de a pune capăt pandemiei. Odată cu trecerea timpului, cu apariția vaccinurilor și cu evoluția variantelor, putem să îndrăznim să ne imaginăm un viitor nu prea îndepărtat în care SARS-CoV-2 se va alătura cohortei altor coronavirusuri sezoniere, benigne, împotriva cărora ne vom putea proteja prin tratament sau rapeluri obișnuite.

Încă nu am ajuns la capătul tunelului, dar ne apropiem. O condiție este imperativă, totuși, pentru o ieșire de durată din pandemie: să ajutăm și restul planetei să obțină acces la vaccin. Populațiile țărilor din sud nu sunt încă suficient vaccinate. Cu toate acestea, așa cum demonstrează varianta Omicron, nimeni nu este în siguranță până ce toată lumea nu este în siguranță.